Calancea Eugenia

Azi stau în pat cu ochii către stele Vreau să mai scriu în cartea vieții mele... Să fie o mică deziluzie în iubire, Dar asta e, știu se cheamă, trăire. Aș vrea să duc o viață mai

Cred că e foarte neplăcut și nedrept Să-ți ia prin surprindere inima din piept. Apoi te trezești fără a fi anunțat Că inima ta e la cine nu a meritat. M-am întâlnit cu el într-un bar, Inima am

Văd acum în depărtare Un punct mic ce se vede-n zare. Îi văd! Îi văd venind... Ziua o-ncep sărbătorind, I-am așteptat atâta vreme Și-i greu! E greu să tot aștept, Pornesc la drum

Inima mea e plină de durere simt cum mi se rupe în două... Am înțeles că viața, de multe ori îmi mai dă câte o palmă... ca să știu ce am de făcut pe urmă... Am înțeles că lacrimile îmi sunt

Lângă tine am învățat ce-nseamnă să iubești Căci tu ești totul pentru mine și nimic mai mult Și vreau mereu să-ți spun cât de drag imi ești Căci tu ești unicul meu sprijin pe acest

Mai am o singură scânteie care mă ține în viață, O singură plăcere care mă scoate din ceață, Un singur dor când vreau să fii lângă mine, Un singur gând atunci când ploaia nu mai vine. Mai am o

Zile căzute în tristeți zăcute nopți căzătoare vise cu soare nu se cuvine de cuviință dorințe zâmbete de case retezate de șanse, viață cutreierată-n lung și-n lat de cei care

Lasă-mă din nou să-ți șoptesc că eu încă te mai port în minte, vocea ta s-o aud și eu din nou reușesc, căldura ta îmi curge lin prin vine... fericită sunt că-n gând eu te păstrez, deși am

Gândindu-mă la visul ciudat Cum fiul meu de-acasă a plecat, Mi-am dat seama că nu e vis, e realitate Că știu că e acum departe. Departe, dar eu am al meu dor Și uneori nopțile nu dorm Că mă

Văd că stai lângă mine clipă de clipă, Iar tot ce-i mai pur, în mine se-nfiripă Ești lumina, visul, dorința și iubirea, Ești căldura, nădejdea și chiar simțirea, Ești liniștea, calmul, ești

Uneori îmi pierd rațiunea Nu știu ce e în mintea mea, Mă face să fiu veselă întruna Am luat-o razna ca nebuna. Dacă ai ști cât mi-aș dori Să mai facem nebunii Ca doi copii în multe

Lasă-mă să cânt, lasă-mă să dansez, lasă-mă să visez, lasă-mă să merg prost, să nu mă ții de mână, rănile sunt ale mele. Suntem ca o mare în furtună, ne-am lăsat teleportați din

Dacă într-o zi nu mă mai vezi niciodată că trec ușa casei tale așa cum obișnuiam să fac, să-ți ridici ochii spre cerul turcoaz al unei noi zile și să mă găsești printre stelele care

Voi face din sufletul meu un sicriu pentru sufletul tău și pentru a-mi strânge în mormânt toate durerile mele, iar din inima mea o locuință pentru frumusețea ta. Te voi iubi de sus ca o

Ea visează zbuciumată că e luată pe sus de vântul puternic care o poartă în diferite locuri în căutarea de sine și aflându-se într-un pat ce e purtat pe ape, apoi alergând pe o

Din câte flori sunt pe pamânt Ești floarea din inima mea, Și nici o ploaie nici un vânt Nu poate lua mireasma ta. Aș vrea să am un cer senin Și un apus ca-n curcubeu, Să fie din nou sufletul

Mi s-a spus adesea că e nevoie de totul pentru a face o lume... dar uităm de multe ori că este nevoie de o lume pentru a face totul! Prea mulți oameni uită de asta și disprețuiesc

Parfumul tău persistă încă ca să-mi țină companie, după ce ai plecat supărată. Când crezi că arăți mai bine, părerile altora se retrag... ca frunzele toamna... Și pentru a-ți face sufletul

Mergând pe drumul lung ce l-am ales, Aleg un gând urât ce nu l-am înțeles, Și-o clipă aș vrea ca tu să-mi dăruiești, Un vis frumos din care să nu te trezești. Tu să m-aștepți să vin pe

Octombrie a ajuns aproape de final, tăcut, ușor și pe vârful piciorului. Aducând multă culoare în peisaje, miros de crizanteme, ploaie și lumină senină în asfințit. Octombrie este mirosul

Dimineața aburindă cu liniște în oglindă cu vise-n zi de sărbătoare și clipe răcoritoare. Fericita zi e duminica cum era altădată la bunica plimbare în natură dacă e vreme bună. Pe

Mă gândesc la tine mamă Și privind la cer, văd liniște când sunt cu tine, Nu-mi pasă de vânt, frig și ploaie, Eu am privirea senină și-n inimă soare. Merg pe o potecă în parc și văd

Mama mea se află printre oamenii buni, Căci ea mereu face rugăciuni, Din ochii ei, curg lacrimi fierbinți Și cred c-o să fie acolo, la sfinți. În viață, drăguță, mereu m-a-nvățat, Să fiu

Sub o lună binevoitoare ce-ți luminează calea Calea Lactee cu mii de stele să-ți arate cărarea. Noapte, am de gând să intru cu sigiliul tău, Că ziua grăbită vine din nou la rândul său. Din