Poezie

Inima mea cea nouă...

2 min lectură·27 noiembrie 2018

Mediu

Cred că e foarte neplăcut și nedrept

Să-ți ia prin surprindere inima din piept.

Apoi te trezești fără a fi anunțat

Că inima ta e la cine nu a meritat.

M-am întâlnit cu el într-un bar,

Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,

O clipă n-am fost atentă la ea

Și nu știu cum acum el o avea.

Am încercat timp îndelungat,

Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,

Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,

Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.

Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,

Cum se poate, el cu două când una e deajuns.

Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,

Am primit de la un înger o inimă mai mare.

Aveam acum imima împăcată

Că cealaltă era frântă toată,

Aveam încă răni și sânge,

De data asta sper că mi-ajunge.

Te-am așteptat din nou o vară,

Se pare c-am fost înșelată a doua oară

Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,

O toamnă întreagă cu viața amară.

Când inima ți-o ia cine nu trebuie

Afli totul de la niște prietene

La care la fel inimile au fost luate,

Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.

Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile

Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,

Să ne vindece de cei ce sunt de gheață

Durerea și dorul să iasă din viață.

00910

Calancea Eugenia. “Inima mea cea nouă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calancea-eugenia/poezie/14133737/inima-mea-cea-noua

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.