Poezie

Doar o speranță

1 min lectură·4 iunie 2019

Mediu

Timpul a trecut, lăsând în urmă,

Doar o speranță, ce ușor se stinge...

Nu va rămâne, decât o mică umbră,

A dulce-i fetițe, ce-n genunchi ea plânge.

Ochii umeziți i se-nchid în uitare,

Glasu-i piere în negura nopții,

Gândul la tine și acum o doare,

Plimbându-se singură în voia sorții...

Toate o dor, de atâta așteptat

În gândul ei sinistru și rece,

Cu natura dezlănțuită, ar fi luptat,

Dacă-ar fi știut că totul va trece,

Și-n urmă nu va rămâne decât surâsul tău,

Cald și-mbietor ca și prima dată,

De la rădăcină ar fi rupt ce-i rău,

Dacă inima ta, n-ar fi fost mutată.

00857

Calancea Eugenia. “Doar o speranță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calancea-eugenia/poezie/14138821/doar-o-speranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.