C. Zale

După ce au scos țara la vânzare Acum dumnealor vor reorganizare Astfel vor să li se piardă urma După vorba veche: urma scapă turma.

Am răvășit cu unghiile țărâna ca să dau de vizuina din care nu mai pot ieși.

mi-am lăsat trecutul în urmă aș spune dar nu pot să recunosc sunt așa cum m-ai aflat datorită celor ce au fost nu mă pot ascunde nicăieri nici măcar în mine aud vocea neiertătoare care

Mi-am sorbit lacrimile pentru a le folosi mai târziu.

mi te-ai prins de inimă ca o lipitoare de picior nu vrei să-mi mai dai drumul ne vom intâlni din nou peste ani o să las să crească iarba să putrezească să cadă zăpada să se topească să vină

Dușmanul meu e dragostea Mă scoate din nemișcarea mea Din pacea și frământarea mea Mă pierd ca individualitate Mă pierd în ceva mai mult Mă regăsesc undeva pierdut Nu vreau să câștig nimic Așa

Am ascultat glasul rațiunii Și m-a mințit de-atâtea ori, Aș vrea s-aud glasul iubirii, Ce spune ce e între noi, Aș vrea să fug, să fug departe, Mi-e teamă de ce se simt acum, Însă nimic nu este

Totul se reduce la a mă asculta, Porunca mea e ultima, Sărută-mă și mori, Mai rece ca aurul din comori, E sufletul meu, Capul mi-l simt greu, Zăresc raze de lumină, Și mâini întinse, o

vine tăcerea. soarele se stinge. am vătămat iubirea. am lăsat să moară mila. ne-am împovărat de păcate. ne-am scos ochii unii altora. încă din pântece. țipăm. 666 - anticristul e treime. el,

Lasă-mă să te pup pe gură Te ascunzi în artă pură Dar eu te vreau murdară, Dezlănțuită și vulgară, Să mă înec în oceanul gurii, Să îți descopăr languros nurii, Să facem ce fac animalele Că tot

M-am lepădat de pielea de șarpe și m-am ascuns în cochilie, Dar nu a fost de ajuns. M-am aruncat din nou în focul gheenei să mă spăl de păcate, Dar îmi place păcatul. Mă autodistrug încetul

Am așteptat să se întâmple CEVA Dar nu s-a întâmplat NIMIC! Am așteptat un ZVON din depărtare Dar n-am primit decât o ÎNTREBARE: Cine sunt?

Copii, sper că v-ați pregătit pentru azi tema, Vă rog să vă expuneți pe rând de la mână vena, Vrem să vă supunem la cel mai bun tratament Cu care se tratează și cel mai mic defect, Praful de

Demon bun ce mă păzești Vino crucea s-o-nroșești Cu sângele dușmanilor mei! Vreau să-i aud urlând de frică Cum spre cer mâinile ridică Cerșind îndurare cerului! Dar mai bine mi-ar cere-o

Mă simțeam sprijinit de un punct de reper, Acesta a dispărut și nu mai am fler, Gândurile negre mă apasă tot mai mult, Mă simt ca un copil al străzii, gol și incult. Mintea mi-este prinsă încă

Tu poate crezi că sunt un dur, Să știi însă că am un suflet bun. Crede-mă și de mine nu fugi, Eu toată viața mea te voi iubi. Păreri de rau, regrete mă apasă, În inimă, tristețea nu mă

Încercați să mă dezlegați prin cuvinte, Dar dețin numeroase noduri în minte, Cu care am legat ideile între ele, Și acestea formează acum o țesătură Cu care îmi apăr dragostea de ură, Cu care