Poezie

Întuneric

1 min lectură·7 septembrie 2008

Mediu

Se spune ca sabia nu taie capul plecat,

Din păcate, nu-i adevărat,

Vroiam sa îți spun ceva important,

Dar s-a întunecat și e riscant.

Plec spre casă, migrena m-apasă,

Ajung rupt, mă pun la masă,

Crezi că mai am chef de ceva?

Te-nșeli, totul e-n mintea ta.

Mă foiesc prin pat în noapte,

Aprind lumina, citesc o carte,

E lună plină, mă simt nu știu cum,

Aud inima cum face bum-bum.

Te trezești, te uiți la mine,

Cu ochii parcă te rogi să intr-un tine,

Însă m-am săturat de trupul tău,

Când îl ating îmi vine rău.

Parcă n-ar fi destul că stau cu tine,

Trebuie să te fut să te simți bine,

Dacă nu ar lumina în noapte luna,

Aș fugi departe să nu-mi mai sugi pula.

001.783

C. Zale. “Întuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/c-zale/poezie/1800669/intuneric

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.