C. Zale

Împânzit prin pânze Pânzele sunt dârze Nu se lasă unse Marginile tunse De păreri de rău Sunt sătul și eu De atâtea amestecuri De atâtea ciurucuri De atâtea meșteșuguri De pupat atâtea

Sângerând din gură pe covor Uite că nu mor, doar mi se pare, Am ales să plec dar nu mă duc, Ceasul sună să mă pună în picioare. Gâlgâie șuvoiul și murdărește, Dar mai am de dat pe

Undeva în Univers Trăia un vers. Era singur și rahitic, Emanat de un soare magnific. Ajuns la coșul ideilor bune (Haide spune!) Acest vers particular Nu avea habar De nimic în mos

Mă întorc mereu în același punct, Mă gândesc la tine fiindcă nu uit, Aș vrea atât de mult să fim împreună, Să te întreb: \"Þii minte când ne țineam de mână?\" Apar și se izbesc ca valuri

Încearcă să mă ințelegi, Visează împreună cu mine, Te rog de jos să mă culegi, Iubirea ta poate să m-aline. Am împărțit ceva împreună, Un gând, o atingere, un sărut, Ne-am plimbat pe cărări

Caterinca e modul meu de viață Dacă ai destulă voință ia și învață, Când viața ți-o trage fără încetare Dă-i și tu la fălci sau între picioare. Când te caută nebunia pe acasă Tu ia și pune o

Cântecul iubirii se aude în noi Împreună suntem mai mult decât doi, Posibilitățile existente sunt infinite Amândoi vom învinge problemele ivite, Uniți suntem mult mai puternici Te voi ajuta la

Da - am să te cuceresc, Am să-mi birui teama, De victorie n-am să mă feresc, Nu mai fac greșeala - Să te las să scapi; Tu vei fi a mea !

Eu când văd că tu mă vezi Văd că nu ai altă treabă, Tare-aș vrea ca să te văd Că îți vezi de treaba ta.

Pe când cântai prin cârciumi Reușeai să-mi zbuciumi Inima. Dar acum te-ai ridicat din noroi, Nu mai ești cum eram noi Împreună. Te rog mai fii cum erai o dată Când împărțeam aceeași tristă

Simt lacrimi de îngeri pe chipuri pătate De aspre tristeți și gânduri deșarte, De vise tulburi și moarte speranțe, Se-aud sunete melancolice de romanțe.

Oare de ce scriu versuri, Când cuvintele au atâtea sensuri, Și lumea refuză să mă înțeleagă, Chiar de aș scrie o viață întreagă. Nu poate nimeni să mă simtă, Să mă iubească, să nu mintă, Să

Mă latră câinii, merg pe stradă, Ajung acasă, mă așez în pat, Încerc să dorm, dar nu am somn, Mă zvârcolesc, câinii nu vor să tacă; Ce vreți să fac să mă lăsați să dorm ?

Nu uita să prinzi mâna Care ți-a întins bila verde; Între atâtea bile albe și negre, Bila verde este doar a ta; Þi-a dăruit-o mâna și pa !

Dimineața va veni acuși, Florile ce cresc în mine Sunt un câmp de trandafiri, Lăcrămioare parfumate și panseluțe. Părul îmi este pământul lor, Sângele - apa de care au nevoie, Ochii - cerul

Îmi răpiți o bucurie, Scriu prostii în veselie, Voi nu aveți altă treabă? Că vă adunați grămadă Să vedeți opere noi (Printre noi nu sunt eroi!) ”Avem domnule talent!” Spuneți - printre dinți

Nu mai pot să se abțină Bat-o s-o bată de vină! Vin voci care să vă-nfrunte - ”Feți-Frumoși cu stea în frunte!” Eliminați măi cenzura! (Eu tot n-o să-mi închid gura) Nu are utilitate - Și

Motto: ”Dacă văd că scrii frumos, Nu te iau în serios, Dacă îi înjuri un pic, Îți dansează din buric!” Te ascult printre picături Sunt înconjurat de murături Au înțelegere de legumă

Îmi este chipul încadrat de felinare, Lumini se-aprind, apoi se sting cu nepăsare, Și aripile nopții nu mai vor să zboare, Rămâne-aici sufletul să-mi omoare. (Aștept din cer îngerii să coboare

Drumul spre iad e pavat cu intenții bune, Cand toți spun minciuni, eu spun glume, Unii se enervează și le apar spume, Nu pot să nu spun lucrurilor pe nume. Nu mă mai chinuiți cu buna