Poezie
Speranța
1 min lectură·
Mediu
Se spune că Speranța moare ultima,
Dar eu afirm cu totul altceva,
Ea nu dispare niciodată,
Cu nemurire e binecuvântată.
Chiar și când sufletul e înghețat,
Ea viețuiește pulsând neîncetat,
În mijlocul universului interior,
Din care stele se nasc și mor.
Privește adânc în tine, vei vedea,
Totul e clar, văzut fără perdea,
Fără cuvinte și fără minciuni,
Cu forțe vii, nenumărate tensiuni.
002.420
0