C. Zale

Te văd cu ochii minții. Mă gândesc la tine. Eu, un singuratic, Tu, o fericire, Ce îmi dai speranță Și îmi furi iubire. Dar din ochii tăi, Mari, frumoși, deschiși, Nu va pleca oare Chiar

Sunt criticat, acuzat, chiar persecutat, De ce? Încep să privesc lumea încețoșat, La fel cum vor și ei să mă vadă, Fără contur, zicând: \"Lasă-l să cadă!\" Nimic nu îmi poate schimba

Motto: \"Dragostea voastră, E ură cu mască.\" Neînțeles, privesc la voi, Nu mă vedeți, plec mai departe, Vă gândiți doar la nevoi, La ale voastre bucurii deșarte. Privirile mi le ridic

Peste mări și țări trăia odată, Un mare imparat și a lui fată. Crescând, se făcuse cea mai frumoasă, Și tatăl fericit o visa mireasă. Dar fata nici nu dorea să audă De măritiș, în lume se gândi

Mă întorc mereu în același punct, Mă gândesc la tine fiindcâ nu uit, Aș vrea atât de mult să fim împreună, Să te întreb: \"Þii minte când ne țineam de mână?\" Apar și se izbesc ca valuri

Nu vreau decât iubire, Adevărata fericire, Și dacă mă dorești Acolo unde ești, Din lumea ta ascunsă, De nimenea pătrunsă, De vei dori să fugi, La piept să mi te-arunci, Eu nu te voi

Obrajii îmi roșesc, Nu te nimeresc, Telefonul sună, Simt că amețesc, Oare vei răspunde, Când, cum și unde, Te caut în vis, Du-mă-n paradis, Te vreau în brațe, Scumpele speranțe, Le

Împreună cu mine ai zâmbit, Pentru acest lucru te-am iubit, Dar totul s-a terminat subit, Cu un final trist și nefericit. Nu pot să mă împac cu gândul, Că ce-am avut a fost ca vântul, Nu

Uiți mereu cine ești și ce vrei, Te-nchini mereu la mii de dumnezei, Ești și preot și credincios al cultului, Adeptul gândurilor și-al sufletului. Te-nalți și te cobori de mii de ori, Umbre

În tăcerea ce se lasă în amurg, În oglindă mă privesc cum din ochi curg, Lacrimi de iubire. În agitația și zarva de pe stradă, Simt cum se nasc și erup în degringoladă, Lacrimi de

Luna se zărește pe bolta cu stele, Doar ea e aici să audă șoaptele mele. Cerul e senin, e liniște și pace, Inima îmi plânge și nu am ce face. Frigul nopții îmi intră în suflet, Gândul la

Să discutăm puțin despre frica de moarte, Să vedem cine are sau nu are dreptate. Evident că orice atitudine ai avea, Cândva moartea tot te va lua cu ea. Chiar dacă mori de frică ori ești

Ești unica iubire, A mea fericire, În inimă te port Iubito, peste tot. La mine vreau să vii Speranța s-o învii, Iubire să îmi dai, Să mă ridici la rai. Căci fără tine eu Voi suferi

Te-am visat de-atâtea ori și te-am dorit, Nu te-ai gândit la mine nici măcar un pic, Umbrele noastre nu s-au mai întâlnit demult, Chiar și așa simt că te iubesc mult, mult, Dar în minte îmi dau

Vrei să mă atingi cum te ating eu? Vrei sa fii cu mine la bine și la greu? Vrei să mă săruți cum eu te sărut? Vrei să o luăm de la început?

Acum sau mai târziu Voi fi sau nu voi fi Dar cerul azuriu Mult timp va dăinui. Suntem doar picături Într-un ocean imens Și suntem trecători Trăind viața intens. De-aș fi

Caut calea de scăpare, Sunt cuprins de disperare, Totul dispare în zare, Lumea pare-atât de mare, Mă gândesc fără-ncetare, Că trebuie să fiu tare, Chiar de sufletul mă doare, Că ea inima nu

Vă amintiți cum stăteam pe deal la Poiana Și priveam cum se lasă încet seara, Priveam gârla și discutam vrute și nevrute, Totul s-a destrămat, rămân vise pierdute. Dar amintirile trăiesc mai

De la-nceputuri de veac, Din erele demult uitate, Se-aude vântul cum bate, Cum ploaia fulgere își scoate, Cu greu trecutul iese-n șoapte, Strigându-ne cu-amar în noapte: \"Popor român, să treci

Pe fruntea muntelui apar norii de ploaie, Sub bătaia vântului copacii se îndoaie, Apa curge rece din cerul gri închis, Nu este deloc o priveliște de vis. Și starea sufletească pe care o am E a

Pe zarea albastră e aur de soare, În mine vibrează un sunet celest, Văd păsări ce zboară pe cerul senin Cu aripi întinse, de-argint și furtună, Chemarea mea o poartă spre zări, Ecoul înaltului

\"Nu mai plânge, îngeraș, Vin\' la mama să-ți sărute Fruntea-ți mică, copilaș, Șapte purici să te pupe!\" Acum dormi frumos copile, Mama ta să o cinstești, Supărată să nu fie, Inima să nu-i

Mă privesc pe mine însumi din exterior, Cum capul îl țin pe pernă, cum încet mor, Cum glasul din inimă vibrează din interior, Cum ochii mi-i închid, cum din cer cobor. Aveam ceva și acum l-am

În miez de noapte morții se trezesc la viață, Gândul te înspăimântă și îți face greață, Când îi vei vedea sosind lângă ușa ta, Vei dori să fugi, dar nu vei putea. Ies din morminte, afară se