Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Pe fruntea muntelui apar norii de ploaie,
Sub bătaia vântului copacii se îndoaie,
Apa curge rece din cerul gri închis,
Nu este deloc o priveliște de vis.
Și starea sufletească pe care o am
E a naturii ce plânge mult, dar în van,
Mă simt obosit și închis între stânci,
De parcă am mers pe drum în brânci.
Aștept să apară soarele dintre nori,
E frig și mă trec pe spinare fiori,
Pământului i-a fost dor de atingerea ploii,
Acum poate respira în largul voii.
001.319
0