C. Octavian S

strada balansa sub pașii grei sub un castan o șuetă de vis un birjar majordom flecărea aprins se rezemau în baston toți trei el surâdea prin parfum de iubiri caii la trap surâdeau

un tremur în vis mă cuprinde iubito pe toboganul năzuinței mele aleargă tristețea, rămâne uitarea! de ce ezităm? tot ce mai aveam în urmă rămâne iubirea-i plăpândă foamea de

cu ochii senini ca oceanul albastru deschide fereastra spre zare în ritm de Blues cu mâini de gheață cântare ascult aprins să-mi dai povață și-n fumul de țigară rotitor privirea

privirea ta cubică mă slăbește prin dezmățul dioptriilor prin bulele de nori potirul se umbrește în pasul ce-l face paralel cu timpul suspendat în orgoliul vredniciei tale sunt

Într-un amurg în vară mi-a fost dor s-astîmpăr focul inimii n-a fost ușor dar tu știind la ce te dai, ai profitat m-ai pus să te aștept, până pe-nserat a fost păcat și te-am

Când seara se tânguie ușor și-și lasă disperarea peste burg, doar vrerea-i postată-n peruci și culori pe șevaletul- moft-e pânza albă -un penel ce dansează în mirosul de ulei și

să fii drept mi-a spus tăticul într-o seară când salcia pletoasă se tânguia-n ocară și să iubești mi-a repetat-o cu năduf crezând că eu iubesc mai mult cititul și mă sustrag la

am crescut prin buruieni, cu flori frumoase cu miros de zână, dar au invadat ciulinii și nu mai poți nici să te târăști în genunchi și-n coate bietele făpturi nu mai cresc și nu mai

Unui “user “ cu putere de pe alt site literar Te storci ca o lămâie dragă frățioare Când urzici și piști nu știi cât ne doare Citește bine opera-ți sughite Ești ca o legumă fără pic de

m-am speriat de-o harpă singur în pustiu m-a luat la fugă fără ca să știu era după cină seara într-o zi nu știam atunci mâine ce va fi... eu eram de strajă notei muzicale pe un

e vulcanul Etna, vrea să deverseze cu pământ și cer o flacără fluidă mintea nu m-ascultă încă îmi valsează “trepăduș” prin creier este un DJ care fredonează, rupe, memorează tandre

În trup mi-e noaptea deasă revărsată peste mine cu starea infracțională care a fost monitorizată într-o acțiune desfășurată de polițiști anticorpi între orele 22 și 2

plouă-n fulgi albiți de vreme și de vremi peste val și-mi roade competența furișată spre dorsală mă-mpiedic, cimitirul cruciș se uită peste sat din deal la norul ce mai plouă apă

înșel amarul prin tăcere, singurel cu zâmbetul pe buze-n depravare în preajma ta adânc și negru prins doar un arcaș să tragă des spre soare singur, voinicel... să salte tolba, tolba

hai Pintea , hai! la capăt de drum e alt drum, cu flori din partea dreaptă un izvor ce susură o doină veche cu Pintea Viteazul și arsura glontelui ce l-a ucis... ...și încă îl mai

Azi am intrat cu capul în albumul cu amintiri, ticăloasă problemă mi-am făcut. am vrut să dau înapoi dar nu m-am putut abține și am încercat pagina 1 și de aici a început neliniștea,

Dimineața devreme X se trezește și dă fuguța la bucătărie să-și afume cafeluța, Y încă nu s-a trezit, doarme e devreme pentru el după ce X fumează trei țigări și își bea tacticos cafeluța se

un ursuleț de pluș pe caldarâm în resturi de cămin pentru copii sfidează scena cu moloz și urlet de izbândă păpușile tac desprinse de realitate copii au uitat basmul, învață

Pe un munte de la țară -azi le vindem, care-i vina? -le scăpăm de aviară când le ducem pe Găina

e o firmă de renume! cartonat viteză n-are are fumul aurit zbor cu masca pe figură toti imi spun că-s aiurit când conduc pe-un drum de munte pietruit... la șosea pe drum de

ești tânără la geamul tău o umbră de-ndoială prin noapte cerne teamă... zăvorul ți-e deschis... și inima-ți zvâcnește cu ardoare... dar îl iubești ca pe... un frate, un

un mureș mi-e oful care trece stingher pe lângă tine – o încrâncenare plină de vis fermecător și rece candidată la nemurire- și nu mă mir, nu fac zgomot ca fratele meu oltețul... -tu nu

asta nu-i poezie și nici narațiune nu-i este așteptarea, pe hârtie a muzei în fumul de țigară și aburii unei cafeluțe amenajate cu lapte degresat și foarte puțin zahăr... când sună