Asta nu-i ...

asta nu-i poezie și nici narațiune nu-i este așteptarea, pe hârtie a muzei în fumul de țigară și aburii unei cafeluțe amenajate cu lapte degresat și foarte puțin zahăr... când sună în disperare telefonul afurisit ascuns sub perna patului răvășit... -doamne! e ea- muza mea- mă arunc disperat spre telefonul fără fir -alo, alo..., telefonul sună ocupat...., de cine ocupat? revin la activitatea mea domestică, fum și fum țigară după țigară înghesuite în spațiul mic dintr-o cutie de pate de ficat recuperată din coșul de gunoi al vecinului de apartament... scrumieră doar am avut dar a trebuit s-o arunc pe geam că altfel lua casa foc..., ei! amintiri. au trecut cateva ore... telefonul sună-n draci și mă trezește din disperare e ea muza mea la capătul celălalt, cu vocea caldă și arogantă printre blesteme am reușit să aflu că a răzbit până la mine dar în fumul greu de țigară s-a împiedica de un \"cuțu\" mic sforăitor și rău ce-a alungat-o... -și eu o așteptam- glasu-i răgușit amuțește în furtuna de afară... asta nu-i poezie și nici narațiune nu-i am umplut –scrumiera-degeaba...