Călătoresc spre soare...

Azi am intrat cu capul în albumul cu amintiri, ticăloasă problemă mi-am făcut. am vrut să dau înapoi dar nu m-am putut abține și am încercat pagina 1 și de aici a început neliniștea, nesiguranța și tremurul... era șatenă cu mers suplu de căprioară virgină în imensitatea crezului de libertate a celor șaptesprezece ani și mă privea cu ușoară șovăire și mă certa cu ușurință pentru păcatele mele banale zic eu bărbătești dacă mă iubea? Nu știu! opt ani nu am întrebat-o apoi depărtarea și ochii care nu se văd și tot mai rar... astăzi este ziua ei și o floare o să-i trimit, e departe la cinzeci de kilometrii de mine și e chiar aproape, mă pot deplasa personal dar mi-e frică, au trecut treizeci de ani și copii se pot uita urât.... trebuie să închid albumul imediat, mă grăbesc nu mai am timp, Pa trebuie să caut trandafiri...