Poezii

Tacerea gri a unei scrisori, zborul stins al apusului Visul inecat in rau, creanga pustiita a copacului O lumina uitata aprinsa in camera…singuratate Totul abunda in ceata zilei de

BCBuzoi Cornelia

0

0

Lacrimi saltarete pe pielea-mi timpuriu ridata… Palma stanga, usor stransa, nemiscata… Versurile unei melodii ce acopera linistea ingrata… Si… sadismul neclintit al amorului uitat… Trei… doi…

BCBuzoi Cornelia

0

0

lucruri insignifiante imi invadeaza focul gandirii determinandu-ma sa strig in tarziul moment de liniste sunetul ce trebuia sa ma salveze intr-o iertare trista urmand ca mai apoi sa ma sacrific

BCBuzoi Cornelia

0

0

Am mintit si m-am mintit cand am promis sa ma resemnez pentru ca alaturi mi s-a asezat o imensa dorinta de-a sti cum oamenii isi marturisesc iubirea in zorii vremurilor iar eu inca duc o lupta

BCBuzoi Cornelia

0

0

A cazut si ultima alinare in abisul suferintei si inca astept sa-mi strigi numele in prapastia cuvintelor suprimate pentru nobilul gest de-a...TACEA... departe in frigul ignorantei ma paraseste

BCBuzoi Cornelia

0

0

chemarea celor din urma mi se impregneaza in nefericire si simt cu cioburile promisunilor imi taie si ultima vena de speranta imi scriu testamentul in ultima clipa de tristete fara a cugeta la

BCBuzoi Cornelia

0

0

Aș crede că ne-am întâlnit cândva în locul unde se nasc erorile Pentru că te-am cunoscut în imposibilitatea de a mă recunoaște Nu vreau să te mai idolatrizez ca pe un înger ce-mi stropește glasul

BCBuzoi Cornelia

0

0

tăcerea...atât mai zaceîn cele trei ceasuri de viață care au trecut ca un zbor al ciorilor deasupra mormântului ce îngroapă în sine nașterea unei simple vibrații menită de a muta un gol de

BCBuzoi Cornelia

0

0

templele de începuturi se prăbușesc sub lipsa unui omagiu de înțelegere în care plutește aerul mortuar expirat de aceste pierderi în timp coloanele de nimicuri ce se zdrobesc în solzii nopții

BCBuzoi Cornelia

0

0

Mișcându-mi pleoapele pe picatura de apă tresare mușcându-mă de zgomotul de sub cortex vuiete și erupții însiropează cu abstract un pahar de litere ce se odihnesc în prelegerile de pe covorul de

BCBuzoi Cornelia

0

0

Mănuși de protecție mă apără de pedepse nedorite aplicate pe o mâna zdrobită de atâtea strângeri contacte tactile ce mă traumatizează prin ipocrizie și-mi provoacă dependența ce mă face să mă simt

BCBuzoi Cornelia

0

0

urlu în interiorul meu până rup orice barieră fără să gândesc cât de mult mă rănesc îmi sfâsii neîntrerupt pielea de pe oasele prigonite de batjocura celor ce nu cunosc ce e suferința încerc din

BCBuzoi Cornelia

0

0

Suflet în naștere pe o tablă de vicii umane îmi ceri să mă maturizez pe un drum fără sfârșit deasupra căruia zboară corbi înnebuniți de aspirații forme fără fond monopolizează gândurile

BCBuzoi Cornelia

0

0

Lacrimi de spini îmi crestează în piele un râu de sânge Ce se prelinge atât de încet și profund în euforism Îmi înnegrește undele de viață împietrire în privire Retina mi se albește în imaginile

BCBuzoi Cornelia

0

0

Mă ajuți să-mi îngheț simțirile Și te simt șerpuindu-te sub pielea mea Săngele mi-l coagulează respirația de himeră... Creație amorfă ce mă domină... Model infirm de singurătate Zbori cu aripi

BCBuzoi Cornelia

0

0

Creionează-mi în suflet un strop de speranță Exonerează din trecut și fii copil al Lunii Îndulcește-mi amărăciunea ce mă face frumoasă Sau doar vino lângă mine în nuanța primăverii Să uităm de

BCBuzoi Cornelia

0

0

Heruvim neînsuflețit de celest... Levitezi în nebunia mea... Mă înmiresmezi cu parfum de neputință... ...nu pot atinge nemurirea eterului... Cristal de piatră ce mă depărtezi de

BCBuzoi Cornelia

0

0

Până și trupul mă trădează În lupta împotriva sinelui Gândesc în absența mea Și tresar la pala de vânt Care îmi secerează zâmbetul... Ești tu... Tu…înger satanic... Mă străbați…e un drum

BCBuzoi Cornelia

0

0

Nous crispat... Zambet polarizat... Șaman abalienat... Abis abhorat... Alizeu idilizat... Toate într-un Iudă lamentat... ...mimesis...

BCBuzoi Cornelia

0

0

Viata i s-a transformat într-o bituminizare Lent...bizar...atât de dureros... Sufletu-i trece printr-o continuă stigmatizare... Numele ei...pinxit...o imitație...o revocare... Un țipăt

BCBuzoi Cornelia

0

0

Incerc sa ma regasesc in goliciunea mea... Incerc sa-mi gasesc rostul universului... Admir cat de plin si de gol este un fulg de nea... m-am gasit si m-am pierdut in limitatul

BCBuzoi Cornelia

0

0

Taci...asculta... Simti cum vibreaza? E in tine si te roade... Te lasa fara viata... A trecut... Este ea...incerci sa o urasti... Vrei sa scapi din zalele-i puternice... Te zbati pana cand

BCBuzoi Cornelia

0

0

Zambesc...apoi plang... Ma ascund in mine... Ma gandesc la tine...apoi plang... Si plang...si plang...in nestire... M-ai ranit... Sunt doar o frunza de toamna... Purtata de timp in toate

BCBuzoi Cornelia

0

0

In cine sa mai cred cand toti ma tradeaza? In cine sa mai cred cand toti ma folosesc? Vreau sa ma revolt...dar ma-intimideaza... Frica de mine insami...acest chin sufletesc... Nu am aceasta

BCBuzoi Cornelia

0

0