Poezie
Speranța culorii
1 min lectură·
Mediu
Creionează-mi în suflet un strop de speranță
Exonerează din trecut și fii copil al Lunii
Îndulcește-mi amărăciunea ce mă face frumoasă
Sau doar vino lângă mine în nuanța primăverii
Să uităm de negru și să iubim albul
Să cununăm cerul și pământul prin al nost\'păcat
Noaptea și ziua...să dispară...odată cu timpul
Să fim stăpâni peste întreg curcubeul
Vom prinde viață în apusul gândirii
Și vom arunca în gol tot ce ne-a distrus
Prin inimi ne va trece oxigenul iubirii...
Unde vom renaște din cuvântul nespus...
...culoare...
001530
0