Poezie

Cenzurată în neființă

1 min lectură·26 februarie 2007

Mediu

Suflet în naștere pe o tablă de vicii umane

îmi ceri să mă maturizez pe un drum fără sfârșit

deasupra căruia zboară corbi înnebuniți de aspirații

forme fără fond monopolizează gândurile copilărești

învelite de o manta perfidă de inegalități

priviri pierdute în amintiri uitate de maree

în ale sale spume înghițite de pereții unui castel de legende

rătăciți copiii în entități fără înțelesuri divine

voi,cei ce mimați că știti să trăiți în nemurire...

răni adânci din care curg simfonii de regrete

mușamalizate în cenzura unui coșciug din mormânt

un masacru fără început al trăirilor interne...

dar care se termină în firul de speranță ce stă să se rupă...

mormane de trupuri îngropate de filosofii de viață

nu știm să supraviețuim în afara monotoniei

dar ne animează nevoia de a crea o noua viață

pe care mai apoi să o aruncăm într-un hău al florilor cu spini...

001.595

Buzoi Cornelia. “Cenzurată în neființă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/buzoi-cornelia/poezie/233995/cenzurata-in-nefiinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.