Poezie
Crematoriu
1 min lectură·
Mediu
Până și trupul mă trădează
În lupta împotriva sinelui
Gândesc în absența mea
Și tresar la pala de vânt
Care îmi secerează zâmbetul...
Ești tu...
Tu…înger satanic...
Mă străbați…e un drum circular
Nu găsesc ieșiri…și nici măcar intrări...
Doar o mare de eșecuri…o mare de eu-uri...
Nelimitată în acest vid saprofit...
Latența...
Humificare...descompunere...
Și mă confunzi cu pământul
Pe care calci…fără să ripostez...
...candela pe care o stingi doar cu suflul...
Unui cuvant urgisit...degenerat...
Din cenușa dintr-un crematoriu...
001505
0