Burlacu Ioan

Ar trebui terminată tema unei povești ce nu există sinceritatea s-a întors împotriva noastră ca un ochean ce privește înapoi cu mânie eu stau la ușa noastră și bat pentru că cineva îmi

Era o formulă ascunsă mai departe de cea mai depărtată haină a pielii o căutam mai ales prin stații de buz când mă simțeam apăsat de oamenii gri iar scutul era prea subțire în jurul aerului

Dacă ar fi să mă satur de vânt m-aș cățăra cât mai sus pe pământ aș lăcrima atunci și haihui m-aș lăsa pentru un timp voii lui fără să știu cît, să stau sus fără cordele cu brațe-n apus aș

Somnul torcea diferența între noapte și zi era târziu după fiecare colț aspersoare de urme miriapodic clipoceau pe borduri suburbia se umpluse de lumea în racursi orașul tot duhnea

Ca o clepsidră uitată cu sânge în loc de nisip fără putință de a mai fi atinsă ai răstignit-o Doamne între cer și pământ câte un pic, câte un pic de prea multă uitare o doare în

Mătasea mă face să adun amintiri învăluitoare la cinci ani am fumat dosite mahorci în gluga de coceni aurii apoi, cu obstinație dulce-amăruie prin multe veceuri de școli și la rând am

Câteodată vrei să simți altfel cauți pe Microsoft office online dai clic deschizi pagina albă (pânza pe care poți picta permanent fără să se termine vreodată) și observi că de fapt gândurile

Dacă ai putea să mă alături alcătuirilor care stau lipite de conștiința ta să mă ții acolo lângă gândurile reci ca un alpinist pe o mică crevașă, ca un fluture pe lampa cu filamentul dus, aș

De un timp tot umblu pe saituri dependent punându-le unora altora pe tavă gândurile tale tainice vorbe oracol liceic ales apuci un fir de canabis ascuns din care tot tragi și tragi puteai să

Străluminând lumina, Iată porțile Vechilor umbre

Albastru zăvor de comete fierbinți genunile apasă siderat de minuni, aplecat de zbor cuțit cerulleum se lasă... Limpezit de griji ca de sărbătoare se ridică cerul atunci ne întâlnim și

Încerc să te inventez undeva mai aproape pentru a da consistență zilei de azi mă înșurubez în tot ce pot atinge căutând concavități unde poți fi ascunsă ca pupa unui fluture sub scoarță

De ce ați ucis uriașii castani, umbra lor vara nu ne mai scaldă! zburam-alergând sub aripa verde iar păsări pieptănau cu mirări frunza smaraldă Un schelet colorat din beton-umbrele azi mușcă

În nici un caz nu e cazul aici de așa ceva la tine omule revelațiile apar ceva mai târziu ar fi trebuit \"oricând dar mâine\" nu copilăria după, dragostea după creația după viața după apres

Dar vino! cernitul imens acum alb te așteaptă plaja își varsă cununa bălaie țărmul se pleacă să pot cânta la struna gurii tale! .................................. valurile s-or opri, când

mă bat cu inima ca un descreierat bate și ea ca o apucată fără principii fără ritm...aiurea nu rezist acestui hohot ventricular cu un cârlig aortic înăbușit sunt un bărbat așa cum vă puteți

În burgul meu violet, ca dintr-un afund de lac scoțian iese săptămânal dintre copaci sfâșiindu-i o arătare. Cu brațe de oțel și gura cu dinți rotitori ca la drujbe, aceasta seamănă cu un monstru

Ce flăcări cuprind azi cireșii sălbatec Îți simt amintirea nuntind între ei Și parcă te-apropii când aerul nostru Aurind, amiroase a floare de tei Și ninge pe deal câte o sară albastră Simți

Motto: La început pe pământ, singurul animal era girafa. Într-o zi a întins gâtul până la cer, un om a coborât pe gâtul ei și așa s-a născut omenirea.(Legendă africană) Cu siguranță, față de

De vis răsfațatul asfalt de boarea cu pletele moi chihlimbarii de aproape cuprins ca o pupă ce nu poate vedea de-atâta limpezime cu luciri de siliciu potcoava luminii aprinde foaia din

Atavice flăcări din vechile stepe îți bântuie sufletul cald și barbar și apropii de mine cu veșnică sete atingerea ta de ghimpe amar poemele tale cu răni sângerânde cuvintele-ți reci cu buze

Pălmuit de viață mă întorc la poezie după un timp rectiliniu rotund lichen ce rătăcește nordul giruetă ce nu cunoaște furtuna student blatist ce visa în fiecare noapte un Mayak, pictând

cum zornăie cuvintele dintâi! și nimeni nu mă încape... sunt singur ca al nimănui înșiruind poemele pe garduri însingurat când mă trezesc socot, (și greu încăpem amândoi), că între