Autre chose

mă bat cu inima ca un descreierat bate și ea ca o apucată fără principii fără ritm...aiurea nu rezist acestui hohot ventricular cu un cârlig aortic înăbușit sunt un bărbat așa cum vă puteți imagina și nimeni nu vede...! slăbiciunea mea mă încântă într-atât scot aburi de acid prin încheieturi cavernând carcasa de inox a ceasului Raketa într-adevăr mă tulbur peste măsură iar aerul meu frige ca o pieliță cataractică ochii dimprejur ușor exoftalmici și nu sunt omul atât de rău (când nu se poate mai mult de se poate! în lipsa răutății uneori, scot lacrimi de sare ca un cașalot înlănțuit pe fundul Mării Moarte din cauza asta sunt uneori aproape de impecabil îmi iese totul, ochii, trebuie doar să intru, să ies precum un alter ego invizibil îmi umplu plămânii cu aer proaspăt intuiția mea îmbracă lucruri și rotunjește colțurile lumii când mă revărs peste margini în aerul fierbinte, ca o halbă de bere... dar sunt aproape singurul care mai crede că anormalitatea e autre chose îmi suflec astăzi capișonul lumii peste umbra mea alungită ce pleacă de sub tălpile îndepărtate