Cahla- Arta dogorîtoare
Ar putea fi o poveste despre un ”cal troian” din care prin lucrările lor soldații ar ieși din noaptea obișnuinței și ar umple dimineața cetății cucerind-o cu imagini și forme, emoție, impact
Ketonal
Acum semăn cu Hulk Hogan asimetric înfloresc eu primăvara. o fi la mine tot răul lumii acum O stație de epurare a smogului zilnic în dîmbul înfloritor al chipului meu, îmi curăță apele negre
Fara titlu
N-am chef să mor idiomatic câte puțin în locuința noastră din beton-armat prea des posesiv privind hypnotic moartea pe posturi gâfâind de mandarele și fiece accident anost de
Jurnal- (salonul 9)
Priveam prin geamurile boierești ale salonului, ridicînd uneori ochii din cartea pe care o citeam fără să țin cont de ordinea paginilor sau de faptul că deja le citisem. Nici timpul nu mai avea
Arc rotitor
Ca niște crochiuri ivorii din sevă uscată, pe albul de var al peretelui despărțitor din studioul de pe Mioriței douăzecișiunu: memoria voalează imagini…imagini ale formelor pe care le caut și pe
C.v.-ul adnotărilor * sau altfel de cuprins
* aproximativ anii \'60 -aergând prin frunze, în șantul din fața zidului de piatră al conacului Ion Pilat din Miorcani. *Dorohoi- primele poezii, în caietele de școală precum și în \"Lupta de
Singurătatea poate fi numită cu o mie de cuvinte
Nimic nu se poate numi mai greu cu atât de multe cuvinte. Numind, trebuie doar să-i descrii cele o mie de fețe prin câte un singur cuvânt. Abia atunci e destulă depărtare, abia atunci e
Oportunata tranzitoria
Sparge împrejurul coapsa ei subțire adaptarea se înfășoară lung în panglicile ei spiralate aerul i se deschide înainte se strânge precum apa în pieptul carenei un pachebot aplecat ce ține
Mnemospéction
În stilul eclectic al camerei noastre gânduri perdeluite zac prinse cu praful de piatră plin de tablouri și antichiteuri gânduri luminate de plante exotice ca niște struți adormiți între
Panseuri XIII (jurnal)
Chiar dacă orgoliul mândriei locale face sinuasă raza vederii, este mult prea simplu să înțelegem distanța dintre Iași și Bacău. Fantoșa competiției are reminiscențe care vin din poziția geografică
Panseuri XII (jurnal)
Criticul de artă Valentin Ciucă, spunea de curând în deschiderea expoziției sculptorului Aurel Vlad, de la Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău, după mai multe ironii amicale primite din
Panseuri XI (jurnal)
Vizionând acasă “Moartea Domnului Lăzărescu” și auzind relatările martorilor la Revoluția din decembrie 89, mi-am amintit dintr-odată ceea ce făcusem în fatidica zi de 22 decembrie 1989, zi ce ne
Drumul Copoului
Un recent drum la Iași, făcut ca de fiecare dată, cu o nedisimulată plăcere a reîntâlnirii cu istoria, frumosul indigen, natura aleasă și de ce nu propria studenție, a fostei capitale de țară
My butterfly
Fluturele meu de ivoriu fluture cu vine rozii mă înfășori ca o cravată caldă arzi adulând mă otrăvești cu pulberile astea real-sângerii fluturele meu carnivoriu cu ochiul morbid ca o
Avans de viață
Ne-am obișnuit să trăim în unghiuri egale de jur împrejur să nu vedem decît ferestrele prin care privim aproape cu timpul uităm cum este aerul dincolo de plasă cum arde soarele afară uităm
Panseuri VIII
Scrierile mele zac adumbrite sub rânduri incifrate de foldere; îmi e și frică să le deschid ca nu care cumva să le găsesc între timp mai puțin interesante, ușor înstrăinate de atâta uitare...sau bune
Zero
1,2,3, înseamnă cum să lupți sau uneori începutul unui șir nesfârșit de erori fii atent Freno boy! danubianul tău suflet reânvie atavic în antiregres răscolind an de an vâscoase fixații
Idolatrie
Am să mă bat ca tu să ai dreptul de a nu fi deacord cu mine zise stăpânul Valbudea micului yesman și cu un gest dibaci înlătură o scamă așezată pe pa(r)spartuul propriei figuri ce trona pe
Steluța lui Suciu și premiul lui Șușară
Steluța primită pe Agonia la \"Amintiri din Cehia\", de la nimeni altul decât Adrian Suciu,(nume greu al scrisului tânăr de care știam doar din auzite), în afară de plăcute frisoane, m-a trimis fără
Panseuri X (jurnal)
Îmi pare rău că nu pot scrie mai mult despre trecerea prin poarta acestei ierni atât de speciale deschisă înspre 2008. Nu pot pentru că ar însemna să repet ideile ce au venit instantaneu, probabil
Panseuri IX (jurnal)
Cele mai mari feste pe care mi le joacă memoria neiertătoare de rac sunt nu numai amintirea greșelilor, prostiilor și altruismelor mele deșănțate, (din bagajul genetic, educație, obișnuință, climat
Panseuri VIII (jurnal)
Fascinantul dialog de pe Tv-Cultural, între rasații intelectuali Liiceanu și Patapievici pe tema seducției, m-a readus, ca în multe emisiuni ale elitistului și atât de necesarului post de televiziune
Panseuri VII
Zilele trecute la tv., am remarcat uimit știrea unei emisiuni științifice ce ne învăța cum să omorâm un rechin, ținându-l bine de coadă (mi-am adus automat aminte bancul în care înveți cum să prinzi
Panseuri VI
Ca dregător cu oarece vechime e bine să nu te încrezi orbește în cei care îți fac piedestalul cât mai înalt, spre a-și ascunde după el frustrările sau mânăriile și mai ales să nu renunți la incomozii
Panseuri V
Valoarea unei opere nu are întotdeauna de a face cu valoarea umană a creatorului ei, oricât s-ar strădui unii să-și justifice prin aceasta \"dejecțiile comportamentale\" și labilitățile decizionale,
Panseuri IV
Faptul în sine mi s-a părut în acel moment de neuitat și asta nu numai pentru memoria de scurtă durată . Fără să vreau, gândul mă ducea văzând aceaste imagini, la cuvintele (de un curaj pe care
Panseuri III
Citeam undeva zilele acestea că de fapt creierul nostru se transformă în contact cu diferitele mașinării și aparate cu care se relaționează pe parcursul vieții și prin urmare stimulat acesta aruncă
Panseuri II
Am reținut totuși în final, din bruma de cunoștințe pe care o am despre calculatoare, ceva care mi se pare esențial în ceea ce privește relațiile umane. De multe ori când se produc \"virusări\" și
Panseuri I
Nu știu să vorbesc despre lucrurile care îmi trec de multe ori prin cap ca un tren printr-o haltă obscură,însă încerc măcar să scriu despre ele atunci când reușesc să le prind în vreo plasă a minții,
Slănicul Moldovei
A trebuit să treacă un număr de ani cu tot atâtea veri, în care am avut privilegiul să pictez bucăți din ceea ce vedeam în jur, instalat aici împreună cu artiști importanți din țară și din afară, în
Simple gânduri cu arbori și urbanism III
Toamna lui 2007 - primele tăieri normale la arborii de pe centru (deși pe aleile laterale meritau în sfârșit să crească ca niște copaci). Se vede că articolele din presă au făcut ca tăierile să fie
Simple gânduri cu arbori și urbanism II
Reportajele despre pomii căzuți la furtună și care au provocat victime și pagube, spun foarte mult despre mentalitatea, nivelul cultural și respecul pentru natură al facturilor de răspundere din
Simple gânduri cu arbori și urbanism IV (Þepele Orașului)
Avea dreptate profesorul ecuadorian ce trăise tragedia despăduririlor masive ale țării sale, avea dreptate și celebrul artist care spunea că întotdeauna natura se administrează mai bine singură. De
Fara titlu
Poate că amintirea primei copilării în preajma parcului secular al conacului familiei Pillat din Miorcani, sau amintirea jocurilor copilăriei în parcurile mândre ale Dorohoiului(parcul "Brazi" este
Arborii nimănui de lângă noi orășenii II
Ca simplu \"locuitor al cetății\" am văzut, știu ce înseamnă un arbore decorativ sau care să poată fi lucrat ca formă în timp și în scop estetic, de asemenea știu că nu orice arbore are calități
Arborii nimănui de lângă noi orășenii
Motto: Fanny(servitoare indiană): -Oare nu cumva japonezii L-au inventat pe Dumnezeu? Borges: -Ce te face să crezi asta? Fanny: -Mă gândesc că japonezii L-ar fi putut inventa pe Dumnezeu, din
Amintiri din Cehia
Dar cum prima impresie contează întotdeauna, seara vernisajului de la Muzeul Hussit din Tabor a fost cu siguranță cea mai “tare”. Asta pentru că au fost întâmplări și lucruri, care au lasat
Amintiri din Cehia
Teodor era marcat de griji, când am ajuns după miezul nopții, dar imediat a înțeles că doar boema era de vină. Ajunsesem teferi, nu sunase nici un telefon de la ambasadă și nici nu se întâmplase
Amintiri din Cehia
O amintire din vremurile bune cu ai mei prieteni într-ale artei (în mod special cu Ilie Boca) amuzantă și pilduitoare totodată, ar fi o întâmplare din timpul miraculos trăit împreună în toamna anului
Arca
Venind din adâncuri cețoasă baracudă cu menghine moi oboseala ne strânge de creier pauza lucrului ține verticalele drepte își întinde tot mai departe perdeaua pe licărul frunzelor din geamul
Buchete de sticle
Însetări alburii le goneam ca pe fluturi ce ieșeau dintre gânduri fluide susurau lângă noi maxilarele unse cu uleiuri și calde tanine ca iruri ca iruri scârțâiau în falange buchete de
Weekend cu șoricei
În nici un caz nu e cazul aici de așa ceva la tine omule revelațiile apar ceva mai târziu ar fi trebuit \"oricând dar mâine\" nu copilăria după, dragostea după creația după viața după apres
Autre chose
mă bat cu inima ca un descreierat bate și ea ca o apucată fără principii fără ritm...aiurea nu rezist acestui hohot ventricular cu un cârlig aortic înăbușit sunt un bărbat așa cum vă puteți
Pictor de duminică
Te-ai întors în corpul tău cu orbite concave și oase albite de trecerea prin tunelul ce duce naiba știe unde! ce frumoși sunteți voi băieți! sunau vorbele lui ca dintr-o altă lume straiele
Ploaia invizibilă
Și lacrimile au venit din greu întâi susurând apoi răzvrătindu-se precum ploaia invizibilă peste Serengeti alergam și plângeam la 100 kilometri pe oră și numai bariera de cale ferată a oprit
