Pictor de duminică

Te-ai întors în corpul tău cu orbite concave și oase albite de trecerea prin tunelul ce duce naiba știe unde! ce frumoși sunteți voi băieți! sunau vorbele lui ca dintr-o altă lume straiele albe erau din lumină croite de ce nu vin cuvintele bădie, de ce nu pot termina uimirea reîntoarcerii tale!...îmi spuneam voi fi mai sărac cu un om și tresar pe hol în dreptul ușii prin care mă privește din icoana oglinzii chipul tău Oblomov și paharul de vin cu mâinile privirii cuprindeai când urletul lupilor se întețea vuind cu pânze întinse bădie și cu pensule roase, spre alte peisaje luncane, barzunte ai plecat mușcată a inimii vei rămâne al tău dintotdeauna Ioan-pictor de duminică!