Avans de viață

Ne-am obișnuit să trăim în unghiuri egale de jur împrejur să nu vedem decît ferestrele prin care privim aproape cu timpul uităm cum este aerul dincolo de plasă cum arde soarele afară uităm că suntem cîteva etaje dedeasupra urmelor de cerc tot șerpuind în praful dulce al mezinilor vederea uită și ea pas cu pas e doar frică de timp de întîrziere această trezire eu știu că nu reușim a privi în afară sorbim cafeaua tăcînd cu privirea la zaț fără zare e dunga balconului zîmbim fără a primi răspunsuri alo, azi nu mai pot să merg ne\'om întîlni în altă săptămînă voi amicilor cei dragi sunt totdeauna pe la locul lor acolo unde-s convins că e bine acolo în marsupiul gîndirii ziarul îl citim să nu pierdem minutele în metrou seara dormim obosiți la întoarcere ca un cap pe o mînă de bronz mîncăm întîrziatul sandwich ne gîndim la servicii fără ca ziua să fie trăită neam visînd antum adormim mîngîiați de luminile plasmei doar \"moartea e atît de sigură de victoria ei încît ne dă avans de o viață\"