bucur alexandra-emilia

Dupa un lung sir de semne, las si eu un mic semn, urandu-va la cat mai multi cititori carora sa le ramana in suflet cuvintele cartii si sa le poarte in minte ca citate pentru a le putea transmite si altora.
Cu drag,

Multumesc mult pentru ca mi se atrage atentia acolo unde sunt scapari. Cel mai bine e vazut textul dinafara decat dinauntru. Da, eliberarea intelesurilor textului de sub cuvinte apasatoare si constructii incarcate e un obiectiv poetic pe care imi doresc sa-l ating curand, cat mai curand. As vrea sa se mai dizolve putin textul pentru ca si eu il simt incarcat.... dar am speranta ca viitorul va avea grija de toate, inclusiv de acest aspect.


Multumesc pentru semnul galben.

Si multumesc in aceeasi masura pentru semnul nou care ma incanta ca prezenta in pagina de comentarii, Ligia Pârvulescu.
Cred se poate mai bine, desi in prezent este ceea ce este.

Cel care s-a ocupat de aceasta antologie a fost Mihail Gramescu. Dintre autoare: Adina Lipai, Maria- Magdalena Jindiceanu, Cristina Radulian, Maia Rizescu, Maria Parlogea etc.

Multumesc Emin pentru lectura si pentru atentia acordata fragmentului. Ideea initiala a fost sa fie un roman cu o finalitate prestabilita...insa....mi-am dat seama pe parcurs ca e scriitura in vesnica miscare...daca as spune gata, am terminat romanul, as mai avea de adaugat mereu cate ceva....nu stiu cand il voi termina....e o scriere continua...

Dl Diaconescu, multumesc pentru timpul acordat lecturii si semnului. \"Lucia\" este unul dintre principalele cauze care a generat scrierea romanului... fara \"Lucia\" nu ar fi existat niciun rand scris din acest fragment.

Multumesc pentru trecere,

sensibil text. cuvintele dezvelesc treptat sufletul. prin sinceritatea si sensibilitatea scrierii as spune ca e chiar o fila din jurnal imbracata in folie literara. e o capacitate rar intalnita in scrieri in general, aceea de a aseza o mare parte din suflet in fata cuvintelor si sa-l pastrezi deschis pana la sfarsitul scrierii tuturor celor care citesc cu sufletul.

Remarc Magda sensibilitatea pe care ti-ai pastrat-o in scrierile tale, analiza in interiorul lumii si a timpului, coborarea in esenta obiectelor si a miscarilor afara-lui.

\"Dacă acolo aș avea un scop
Acela ar fi să nu-mi doresc nimic\"


\"Motorul mașinii nu se mai aude,
Doar marea.\"

Tin sa mentionez ca aceste versuri mi-au transmis o stare de liniste, de fapt o trece lina de la un peisaj oniric, spre o liniste pamanteasca, posibila aici, printre oameni si in carnea realitatii.

frumusetea unui poem, ca si frumusetea unui om este relativa. fiecare vede frumusetea unui cuvant sau a unei scrieri prin prisma sensibilitatii si a viziunii sale... cred ca depinde mult si de o \"compatibilitate\" intre sensibilitatea celui care scrie si a celui are citeste. nu cred ca exista in lume un om, obiect sau scriere iubita unanim de toti.....
important este sa scrii ce si cum simti, despre cum vezi tu lumea.... daca ceilalti o sa simta lumea cum o simte si cel care scrie....asta ramane de vazut.... pentru asta exista pareri, sfaturi si pagini pentru comentarii.

\"stai și te bucuri de fiece fulg pe fiece unghie\", am perceput ca o individualizare a fiecarui fulg, albul devine divizibil. Am surprins imaginea unei ninsori și peste lucrurile albe, sfinte, si peste cele negre.
As merge mai departe cu ideea, imaginand o ninsoare si peste Eden și peste întuneric, simultan, invaluitoare ca si cum nu ar mai exista 2 lumi: de sus si de jos, ci doar un Acum, un prezent dus pana la amnezie, ca o lunga ninsoare.....

Placuta ideea trecerii ninsorii prin vami, dezorganizat, haotic chiar, prevestind un asediu asupra orasului, asupra oamenilor........

Da, ce-i drept la versurile cu mobilele si hainele si cele trei insiruiri si eu m-am gandit.... mi se pareau prea reci, mai seci ca imagini, mai mult cu tenta de informatie. Cred ca intr-un final o sa prelucrez partea aia.....

\"încearcă să nu mai explici prea multe cititorului!\" e un sfat important. si eu am sesizat asta, dar cateodata cad in pacat scriitoricesc ( in febra scrisului ) si nu ma pot abtine sa nu explic, si sa explic, si sa sufoc textul..... trebuie sa invat sa tai din text.....curand... sper...

Multumesc de trecere si de semn.

Un An Nou cu impliniri tuturor!

As incepe in primul rand cu ceea ce am bucura: faptul ca reveniti pe pagina de autor ca sa cititi textele postate, asta este o mare bucurie. Puteti sesiza astfel eventualele schimbari ale scriiturii, ceea ce \" scartie\" ,sa spun asa, in unele poeme si pe ce ar fi indicat sa pun accentul. Momentan asta este stadiul la care simt poezia, calea pe care o gasesc sa transmit ce vad, cum vad si ce simt, dar pana la o forma concreta, decantata, mai este mult timp..... mai sunt multe incercari, multe satisfactii sau esecuri.... dar peste toate este importanta parerea celor care o citesc, cum o recepteaza. ( se poate intampla candva, ca ceea ce vreau sa transmit sa fie receptat altfel, si mesajul sa nu ajunga in forma dorita). Am pus accentul mai mult pe imagini, nu pe idei si stari, am vrut sa folosesc imagini și probabil din cauza descrierii amanuntite are un continut \"mormait\".... Din cauza imaginilor si a dorintei de a descrie are si nuanta explicativa. In timp o sa se mai taie de la sine unele imagini care sunt in exces ....

Nu puteam citi articolul fara a lasa un semn de apreciere. Din nou, iti transmit tot respectul pentru initiativele tale culturale. Te felicit pentru noul volum. Sa fie cat mai bine receptat de public, sa patrunda in sufletul cititorului, ei sa-si deschida sufletul, si mult spirit creator si pentru urmatorul volum ( sunt sigura ca vor mai urma :D asta e doar inceputul:D, un inceput in forta! ).

Cu mult drag,
Emilia.

sentimentele ce erup din poem sunt sublime.... tristetea, incercarea de a intoarce inapoi un anume timp sau un anumit spatiu de regasire si de liniste.... sunt miscatoare trairile ce se elibereaza din cuvinte ( forta din interior spre exterior). Se simte exteriorizarea si sinceritatea expansiunii starilor, cred ca asta este f important in actul creatiei, chiar pot spune una dintre etapele primordiale.
Titlul mi-a atras atentia in mod deosebit, dincolo de posibilele nuante semantice si conotatii pe care le poate capata privind doar strict primar, la niveulul lexicului actual. Titlul aduce un iz modern acestei poezii, desi la nivelul formularii poetice, de exprimare poetica, este inca o forma incipita. Probabil ca este un inceput de drum personal in lumea poeziei .

D-nei Anni- Lorei Mainka,

multumesc pentru semnul lasat si ma bucura ca descopar noi cititori care simt pulsul cuvintelor din texte.

Cu prietenie,

Petre, nu e prima oara ( si sper nici ultima :D) cand
marchezi trecerea dupa lectura unui text de-al meu. In primul rand multumesc pentru consecventa lecturii. Revenirea asupra paginii, este o satisfactie mare pentru orice autor.
La titlul o sa ma mai gandesc, nu e varianta finala, de altfel in timp mai intervin revelatii ce isi pun amprenta asupra textelor.


D-nei Mancu Gabriela,

sincera sa fiu, nu am avut niciodata intentia de a impune anumite interpretari textelor, sau dorinta de a impune propria mea viziune asupra textului. Este libertatea fiecaruia de a-si lasa imaginatia si inspiratia libera.

Totusi nu inteleg cum este un \"text acru\"... imi induce ideea a ceva neplacut...Nu cred ca o creatie in general ( care e un cumul de trairi) poate fi acra...Parerea mea ....


D-le Nicolae Popa,

Va multumesc pentru increderea in sensurile acestui text, increderea in radacinile imaginilor, destul de firave inca.... Este foarte important pentru un act de creatie sa vezi ca cei care te citesc au incredere in ceea ce simti si mai important este cand este vizibil acest lucru.


D-le Vanghele Ion,

este un sentiment care nu prea ar putea fi cuprins in cuvinte, acest sentiment al unui om care isi aseaza trairile pe hartie, si este apreciat, citit, patruns, analizat. Analiaza Dumneavoastra meticuloasa asupra textului nu poate decat sa ma bucure ca autor. Este semnul ca textul a patruns in zona sensibila a sufletului.

Cu deosebita prietenie adresata tuturor cititorilor,

Nu. Dzeu are timp sa ne dea libertatea cuvantului asa cum se cuvine, drept ce trebuie utilizat in mod constient :D. Nu era vorba de textul meu ca nu textul meu, daca ii lipsesc virgule sau litere va aduce Apocalipsa. Intr-adevar sunt lucruri mai stringente, nu un text ( de altfel nu e primul si nici ultimul text al meu caruia ii lipseste ceva sau care nu corespunde cerintelor tuturor. Toti gresim, cred eu...). Dzeu are dreptul sa ne judece faptele si vorbele (inclusiv trairile) la Judecata de Apoi....

Probabil ca e o intreaga polemica pe aceasta tema, confruntari de idei, etc, eu doar ma rezum la a raspunde comentariului.

Multumesc din nou pentru lectura atenta a textului,
cu speranta unei viitoare reveniri asupra textelor,

Scriu cu litera mare doar cand e inceput de vers, punct in interiorul versului, o alta idee sau substantiv propriu. Si de altfel nu o sa scriu ( probabil ca pot spune inca, nu, niciodata) cu litera mare intr-o poezie decat daca e alt vers sau ce am enumerat mai sus. Punctul cat si virugla le asez acolo unde imi dicteaza mie elanul creator, nu unde as fi obligata sa pun din punct de vedere tehnic. Daca m-as baza pe ideea de tehnic mi-as depersonaliza poezia. Pentru mine ce scriu , e ceea ce simt, nu ceea ce ar trebui sa simt sau sa scriu ca sa se incadreze in anumite tipare. Nu cred ca poate cineva sa verifice corectitudinea trairilor (decat Dzeu, evident) decat daca sunt greseli intr-un sistem fix, iar poezia pentru mine nu e un tipar in care trebuie sa ma incadrez, e doar cum simti...

In alta ordine de idei, problema cu sase pereti este un alt mod de a spune camera, adica socoteala de acasa, din camera, nu se potriveste cu cea din targ, cu cea de afara. E un mod de a prelucra realitatea. Propriu desigur. Poate nu e unanim acceptat, dar e ceva individual.

Multumesc mult Cristina Sirion pentru aprecierea actul meu creator, de orginalitate (poate putin cam prea asumata, daca se poate spune asa)

Cu acelasi respect,
multumesc de trecere amandurora,

Multumesc din nou pentru aprecieri si pentru steluta care imi ofera un nou impuls creator.

A doua formulare- umarul atarnand ca o frunza de coaste- o s-o lucrez in timp, nici pe mine initial nu m-a multumit mai ales cuvantul \"frunza\" utilizat aici...

Multumesc din nou pentru lectura si patrunderea textului.

cu respect,

ceea* :D

frumos titlul. creeaza imagini vii, e bland, pornesc din el multe imagini... e interesanta interferenta spatiu-timp... e interesanta si ideea ca uneori tocmai atunci cand dormim se pot intampla cele mai mari evenimente... e un semn ca in tot cea ce interpindem trebuie sa ne mentinem ratiunea treaza:)

textul meu se simte onorat sa primeasca steluta :D
pe mine, ma bucura cand cititorul patrunde in lumea textului si dincolo de forma cuvintelor vede o lume traita, imagini si fapte.... de fapt ma bucura cand ceea ce simt e citit cu atentie si i se acorda atentie.
Multumesc pentru lectura, cu suflet, a textului,