brebeanu daniela

Intr-un colt al scenei se afla Eva si Mefisto jucand sah. In spatele Evei se afla niste carti aranjate aleatoriu, iar ea tine in mana Infernul lui Dante si priveste doar in carte, fara a ridica ochii

În casa mea de turtă dulce Am să-mi întind sufletul Ca o gumă de mestecat, Spărgându-se în vâltoarea Atâtor arome care se strecoară Prin piele ca niște vicii Scânteietoare de staniol. În acea

Lupta cu leii Þi-am spus să mă legi de tine în dantele Și în lanțuri, înfășurate la încheietură Ca și când pașii noștri ar muri prea repede Când ne uităm înapoi. Þi-am cerut să mă închizi

Eu și restul lumii “ Sunt un laș, nu pot îndura suferința de a fi fericit.” Keats Tu nu mă iubești cu cavalerism Pentru că dragostea nu e un Platon Fericit de singur, Ci mă

Copilul moarte As vrea sa incep sa inspir Suferinta atomilor de vise Si sa expir bucuria De a trai o viata neinceputa. Intr-o incordare a nervilor Spre o expresie a

Nihil sine Deo “ Sunt un laș, nu pot indura suferința de a fi fericit.” Keats Disperarea cuprinde și ultima Ultima fărâmă a vieții de apoi. O zbatere a realității închisă în paroxism de

Pe cand iubeam copiii Evei Pe cand iubeam copiii Evei Pierduti intre o ora de singuratate Si o ora in care voiau sa fie solitari, Pe cand ma chinuiam sa aud soaptele Ascunse printre

Casa Welshire «Sunt un laș, nu pot îndura suferința de a fi fericit. » Keats Zgomotele permanente ale mașinilor anunțau mereu o nouă apariție în acea liniște puțin bizară, dar

Drogatu: Ma indepartez… cobor cate o treapta, dau peste alte pacate… mai vreau un joint… mai cobor o scara… am ajuns in infern, ma dau la o parte, ma regasesc. Sunt un drogat. Drogata : buna, mai !

Descalță-te de noapte și de mine Împletită pe glezna ta de apă De-a lungul firelor de praf Care se pierd undeva în carne. Dezbracă-te de viață și de mine Închegată pe încheietură ca O brățară

Iubesc sentimentul că tu Vii spre mine alergând, Împiedicându-te de atomi, Orbit fiind de celulele de praf. Încremenit în fotografie Aștept cu nerăbdare să sorb o gură de cafea. O tabletă de

Dragul meu, Gaseste-mi sufletul ars Intr-un joc de patimi si iubirea Uitata pe noptiera de langa pat. Cauta-mi parfumul ascuns La gatul tau, dupa ureche Unde se soptesc pacatele ( dragostea

Aş fi vrut să fiu vară Să privesc cale de două-trei anotimpuri Unul în covalescență, Un altul suferind de moarte Şi unul săracul verde la față Până când mi-aş fi văzut soarele În fața

Desparte-te de mine şi de tine De-o umbră între două zile Consecutive ale aceluiaşi moment de tristețe. El : Drumul până în iad e Pavat cu bune intenții. Eu încerc să mă strecor printre Două