Poezie
Pe cand iubeam copiii Evei
1 min lectură·
Mediu
Pe cand iubeam copiii Evei
Pe cand iubeam copiii Evei
Pierduti intre o ora de singuratate
Si o ora in care voiau sa fie solitari,
Pe cand ma chinuiam sa aud soaptele
Ascunse printre cearsafuri si
Miscarile concentrice ale unui suflet
Rotit intr-o ceasca neagra de cafea
(N-am avut timp sa-mi impreun
Cu lapte trupul taciturn si ochii)
Te-am gasit.
In gropa de-ntuneric si de lacrimi
Unde se-mbratiseaza ramurile dorintei
Si-n cer sortit sa ramana stins
Erai Adam-gand demonizat de spaima.
Pe cand iubeam copiii Evei
Ascunsi undeva jos intre doua
Silabe ale aceleiasi intrebari.
M-ai uitat intr-o secunda
A unei ore de tristete
Care se confunda cu linistea.
M-ai lasat pe marginea
Unui drum aproape de final
Fara sa pot urmari linia de marcaj
(noaptea ochii adorm)
Pe cand te iubeam Iuda,
Copil frumos al Evei,
Pe cand iti simteam pacatul
Intr-un sarut meschin de iubire
Ti-am spus raspunsul intrebarii.
(nu simte nimic decat
dezgust si nepasare).
001.953
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- brebeanu daniela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
brebeanu daniela. “Pe cand iubeam copiii Evei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/brebeanu-daniela/poezie/141364/pe-cand-iubeam-copiii-eveiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.