eu si restul lumii

Eu și restul lumii “ Sunt un laș, nu pot îndura suferința de a fi fericit.” Keats Tu nu mă iubești cu cavalerism Pentru că dragostea nu e un Platon Fericit de singur, Ci mă îndrăgostești cu pasiune De mâinile și ochii tăi Care-mi lasă o mare gaură neagră În piept. Zilele seamănă tot mai mult cu nopțile, Iar noaptea o putem împărți În mai multe vise tragice De amor. De azi și până la urmatorul păcat Prin tine nu mai e mult. Ar trebui să mă împrietenesc Cu un filosof care să Mă întrebe în miezul nopții, Doar atunci când sunt cu tine, Ce este dragostea. Și apoi am căuta o cale Spre nefericire și mizerie Și toate le-aș găsi prin tine. Iau o gura de aer Într-o gară numită visare Pentru ca apoi să îmi țin Respirația până anul viitor, Când nu vom mai găsi Scaune libere la balcon Ca să putem urmări o lume în plină Contrazicere. Și atunci îți spun să iei un ghem de ață Și să-l deșiri până la tine Ca să nu mă pierd. Din când în când, te rog să mai Agăți de fir câte o femeie care Să-mi poată spune cât De tandru ești în lumina neonului. Pentru că totul se vinde Astăzi M-am gândit că poate O să mă găsesc vreodată În portofelul tău Și astfel vei avea nevoie de mine. Dar cum lumea are idei Mereu diferite, iar eu Sunt prea puțin romantică Și pentru că mereu o să-mi lipsească Ceva (un metru până la disperare Sau până la tine) Mă gândesc serios Să-ți spun că te iubesc…