Poezie
mirarea ceasornicului
2 min lectură·
Mediu
Aş fi vrut să fiu vară
Să privesc cale de două-trei anotimpuri
Unul în covalescență,
Un altul suferind de moarte
Şi unul săracul verde la față
Până când mi-aş fi văzut soarele
În fața lunii.
Aş fi preferat să mă întâlnesc cu tine, nu
Pe ascuns aşa cum o facem mereu
Prin nişte jumătați de poze
Şi nici măcar prin săruturi zidite
În colțul camerelor.
Mi-ar plăcea să-mi spui că mă iubeşti
Nu în fiecare zi, nici măcar o dată pe lună,
Ci să trimiți o primăvară
( puritatea ei ar trebui să o trişeze
pe a mea)
Astfel încât să mă fure numai pe jumătate.
Puținul din mine să rămână lânga tine
Şi restul să se plimbe pe marginea străzii.
Poate că nimeni nu îndrăzneşte să-mi spună
Că azi e iarna,iar eu m-am pierdut numai
În tricou
De-a lungul liniei de marcaj
(se tem să pună întrebări)
Aş fi vrut să fiu cu tine, dar se pare că,
Am rămas singură-praful în vis e cu totul altceva
În plus ce-am fi vorbit când noi abia
Am învățat cum să nu ne mai recunoaştem ?
(el şi viața se ascund mereu în spate)
Tăcem şi vorbim aiurea
În pavilionul urechii unei scoici
001909
0