Scorțișoara și cozonac

În casa mea de turtă dulce Am să-mi întind sufletul Ca o gumă de mestecat, Spărgându-se în vâltoarea Atâtor arome care se strecoară Prin piele ca niște vicii Scânteietoare de staniol. În acea încăpere mică, În care nu are loc vreo Umbră de speranță, Am să lipesc pe pereți Amintiri cu gust de căpșune (Sau mai nou căpșuni). În patul meu, sub pătura De pământ, am să-mi încălzesc Pleoapele lipite de O pojghiță de neputință Și am să trezesc în mine Sinele timid si ud De atâtea lacrimi.