Bot Eugen Iulian

Liviu, scuze pentru răspunsul întârziat și mulțumesc pentru semnul de trecere.
Cu aceeași prietenie și considerație,
Eugen

Mi-a plăcut mult acest text, pe care eu îl văd ca pe un poem adevărat. Puteai să-l încadrezi liniștit la poezie. E un text dens, cursiv, pe care l-am citit dintr-o suflare. Există în el multă forță, dar și amărăciune. Amărăciunea decepției și a dezamăgirii.

Am reținut în mod special:

\"love, dacă ai veni acum
mâinile ți-ar cădea în pământ
despicate de umerii mei ascuțiți
nu aștept gura și tremurul tău
nici zilele curvele acelea leneșe murdare și languroase \"

apoi a doua jumătate a textului în întregime:

\"love dragostea noastră e un pui mort cu trup lung
pe care-l mestecăm în silă și povestea asta nu mai are sfârșit

love dragostea noastră e un pui mort cu trup lung
pe care-l mestecăm în silă și povestea asta nu mai are sfârșit

ceasul arată aproape noiembrie
iar spatele meu devine zid tot mai gros peste tine
o piatră funerară ce te acoperă cu tandrețea înghețată a mamelor tragice

tu îmi scrii despre dragoste ei
dragostea ta e un univers paralel am citit despre dar nu l-am trăit niciodată

love este bine e super nu plânge
am aflat că totuși exiști - așa mă ajuți
să nu mă sinucid într-o bună zi cu altceva.\"


Nu prea sunt de acord cu titlul. În primul rând, pentru că e în engleză, în al doilea, pt. că mă duce cu gândul la piesa cu același titlu a lui Leonard Cohen, și nu prea-l văd corelându-se cu textul de față.

Linkul mi-a plăcut.



Am citit,
Bot Eugen

mai precis ultimele două versuri mi-au atras atenția în mod special. În rest, un text aerisit, un pic deranjantă alăturarea câinilor și a clopotniței...
În rest, numai de bine.


Am citit,
Bot Eugen

\"Lesne am pierdut lumea
întorc privirea spre lumina lăuntrică\"

Eu văd esența poemului în aceste două versuri, doar că eu percep aceste versuri altfel:

\"Lesne m-a pierdut lumea
întorc privirea spre lumina lăuntrică\"

Doar o părere.

Mi-a plăcut, de asemeni cum închei poemul cu acea enumerare din ultimele 3 rânduri.
Aș alege totuși un alt fel de titlu.

Am citit,
Bot Eugen

umor de finețe în aceste versuri:

\"decît că vine vremea șezătorilor și că vom șede
să facem vechime ca vinul
în subteranele noastre melalcoolice\".

un alt vers puternic în s3:

\"cînd nu te mai regăsești decît în rătăciri de timp carnivor\"

Începutul e molcom, ultimele două versuri

\"oricum iarna e grea am auzit că se scumpește

și ce-am iubit anul trecut va fi aproape nimic\"

sunt grele de tâlc și purtătoare de adevăr. Adevăr al unui înțelept bătrân care știe ce spune...
Cel puțin așa mi s-au părut mie.

Am citit,
Bot Eugen

două strofe mi-au plăcut. În ultima, de acord cu stridența semnalată de domnul Peia, cred că se poate formula altfel ceea ce ai vrut să transmiți.

Versurile

\"în fotoliul de la televizor
ne așternem curul peste adevăruri de tinerețe\"

mi se par foarte reușite.


Am citit,
Eugen

Dacă știi să conduci o dacie, vei ști să conduci și un porche...
faină personală... Mie personal îmi plac textele ce trimit săgeți în mai multe direcții, care au un înțeles ascuns și pot fi interpretate în mai multe feluri.
Textul de față e unul mai ludic față cu precedentul. Celălalt parcă(Monster) mi-a plăcut mai tare.

Te mai citesc,
Eugen

Liviu, un poem surprinzător ca tematică și, într-adevăr, ceva mai diferit decât ceea ce ai scris până acum. Mie îmi plăcu. Sunt imagini inedite în acest text, care curge frumos, fără expresii clișeice sau imagini forțate.
Mă bucură mult că am avut ocazia să te citesc...

Wee-kend plăcut și creativ în continuare,
Eugen

Mi-au plăcut aceste trei versuri:

\"aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...\"

La fel și ultimele trei. Practic, acolo cred că se ascunde intreg mesajul poetic.

Un text scris cu detașare, fără patetisme și-sau retorisme.


Am citit,
Bot Eugen

doar la \"bârfește\", parcă sună puțin disonant în raport cu restul.

Cu stimă,
Bot Eugen

Din volumul Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997;
Traducere de Ion Cristofor

Mihaela, dar care, cred eu, ar mai trebui periat puțin.
Primele două strofe mi s-au părut cele mai reușite, ca mesaj și redare.
Următoarele două sunt acceptabile.
În următoarele patru se cam diluează ideea, formulezi unul și același lucru folosind alte cuvinte, la care, zic eu, ar fi bine să renunți. Cuvinte cum ar fi \"îngeri\", \"dumnezeu\"(acesta se repetă de două ori spre final), \"rai\", \"păgâni\",
\"universul\". Aceste vocabule sunt desuete. Apoi, ar mai fi și câteva redundanțe.\"Vipera\" se repetă în text și este prezentă și în titlu.

În linii generale, însă, e un text care mie îmi transmite emoție și trăire.

Am citit cu plăcere,
Bot Eugen

Puternic poemul, m-a emoționat discursul din primele patru strofe.
Versul meu preferat(\"niciodată înfrânt porți cu tine singurătatea
ca pe un drapel de luptă într-o arenă goală de circ\") mă duce cu gândul la Ion Mureșan. Dacă nu mă înșel, ai folosit drept motto la un text de al tău un citat asemănător (ca și conținut) din poetul ardelean.

În ultimele două strofe se cam diluează puțin din emoția pe care mi-a transmis-o începutul poemului.
Cel puțin asta a fost impresia mea la citire.
Poemul ar fi putut să se încheie cu versul \"ca pe un drapel de luptă într-o arenă goală de circ\". În felul acesta ar fi fost mai aproape de desăvârșire.

Acele două versuri pe care le-am citat mai sus, mi se par de mare efect.

Am lecturat cu plăcere.

Cu stimă,
Bot Eugen

bine structurat; mi-a lăsat impresia că a fost scris, pornind de la imaginile din penultima strofă. Celelalte versuri se grupează în jurul ei.
O singură obiecție aș avea în legătură cu penultimul vers: nu-mi sună bine d.p.d.v. fonetic acel \"când cântecul\".

Am citit cu plăcere,
Bot Eugen

cu un ritm alert, care se citește ușor, deși la prima lectură mi-a lăsat senzația că e prea încărcat cu nume proprii și tot felul de amănunte.

Am reținut în mod special aceste 2 fragmente:

\"mergeam spre apartament
atras magnetic de nordul unei idei
revin:
odată intrat
privesc aceeași lumină bleagă
și graba clienților mă izbi ca un blitz
până în “adevărul” Oanei
cum și-l descrie\"

\"orice sfârșit de carte e un flirt cu autorul
pentru cei care flirtează cu propriile morți\"


Cu stimă,
Bot Eugen

Mi-a plăcut expresia \"pășesc pe marginea umbrei\". Cred că se poate renunța la \"eu cu ea(se subînțelege din versul precedent că e vorba de umbră) sau poate fi pus în paranteză, pentru păstrarea ritmului.

Finalul îmi aduce aminte întrucâtva de Blaga, ceea ce nu e neapărat un lucru rău.
Titlul mi se pare un pic cam lung și \"academic\", aș scimba titlul și din alte motive: se repetă \"întunericul\"

Am citit,
Bot Eugen

Felicitări pentru volum și la mai mare...

Cu stimă,
Bot Eugen

George, acest poem mi se pare de departe cel mai reușit din cele recent apărute, de după lansarea de carte. Momentan, nu mă simt în stare să aleg versuri sau strofe preferate, mi-a plăcut în întregime; remarc doar în mod special finalul(ultimele 4 rânduri, adică), \"inima gonflabilă a poetului\",
apoi \"pupilele mărite ca niște sexe oribile într-o mare de monitoare, și nu în ultimul rând partea de mijloc a poemei:

\"ici-colo o mică furie o nenorocită de milă
în rest coada între picioare și viteză

ambiția maladivă de a vedea și pe mama dracului
senzația scărpinată în ochi de nisip\"


Felicitări
George Asztalos pentru un poem puternic
și o stea de suflet
Un text căruia i-ar sta bine, cred eu, la recomandate

Cu stimă,
Eugen Bot

Mi-au plăcu primele patru versuri, la fel și ultimul.
Cam deranjantă repetiția lui \"cred că mi-a spus\" din strofa a doua.

Am citit,
Bot Eugen

Mi-a plăcut începutul, ideea de la început, pe care o înțeleg foarte bine, deși dacă stau să mă gândesc mai bine la ceea ce ai vrut să exprimi acolo, nu cred că se potrivește cuvântul \"corect\" din v. 2. Nu-mi plac expresiile din text gen \"timpul ăla\" sau \"sănătății ăsteia\", se putea și fără \"ăla\" sau \"ăsteia\". De fapt, ceea ce n-am înțeles în mai multe texte de ale tale, sunt exact aceste cuvinte sau forme de expresie parazitare...
Apoi, nu știu dacă se potrivește faza cu felinarul de la finalul ultimei strofe, fiind vorba de un accident rutier și ,în consecință, de medicii care inspectează după aceea pupilele pacientului, sau poate îmi scapă mie ceva.

Din nou, ultimul vers din penultima strofă îmi dă senzația că nu are nici o legătură cu restul strofei.
Apoi, în ultima strofă versurile

\"de ce chiar și numai munca asta te face în fiecare zi
atât de tot mai obosit\"

parcă par să transmită ceva, dar forma de exprimare este destul de greoaie și complicată, cel puțin așa mi s-a părut mie la citire.

În pofida la tot ce-am spus, eu tot consider că e un text destul de viguros, care, cel puțin mie, mi-a spus ceva, mi-a transmis.

P.S. Am mai citit câteva texte de ale tale mai vechi, dedicate tatălui, care mie mi s-au părut mai concise și mai reușite.

Am lecturat cu interes,
Bot Eugen