Boris Druță

Părinți ostateci Timpuri grele, văduvite Ne luptăm parcă cu zbirii... Iar cocorii noștri-n stoluri Se-nfrățeasc doar cu străinii. Au plecat, ajunși acolo Ei ne uită. Cronologici

Când ești trădat de-ai tăi... Amară este rana, sângerândă Cînd nu te-ascunzi de oamenii cei răi Când mișelește ești lovit din spate, Și-i dureros să-i simți că sunt ai tăi! Simțit-am azi

Voi fi demn de-o amintire Pentru Nataly Mi-e drag, în zbor de visuri, împreună Să fim! O, să-ți șoptesc doar de iubire, Să mi te știu și veselă și bună, Cu stropul dulce-al dorulu-n

Dragoste și ură Te-am învățat cum să iubești – Poveste de cînd lumea – veche ! Femeie – toate le-mplinești Când ești bărbatului pereche! A fost s-avem norocu-n doi De-a ne scălda în

Infinitul umilințelor noastre Soarta neamului meu e scrisă În zodia umilințelor de secole – Oceanul Planetar nu mai cunoaște un asemenea destin! Stele pe cer încă strălucitoare noaptea Ori

Drum stropit cu lacrimi de… pelican La Ismail, spre gurile Dumării, De la Vilcov și până la Chilia, nestingheriți De înălțimea cerului – Plâng în stoluri pelicanii! Cuiburile lor sunt zmulse

Plâng Troițele-n Bucovina... Plâng Troițele de la răscruci de drumuri, Pe toate dealurile pitorești, Sub schilodite ziduri de cetate: Și la Hotin, la Herța și Storojineț. Curg lacrimi peste

Cimitir uitat al ostașilor învinși Autorul versurilor, muzica – Boris Druță Se întristează frunzele pe ramuri, Paragina pe cripte--anonime s-a extins – Demult pe- aici nevinovate

Irinei Kleiman Vor veni sperantele-mplinite Și-un Luceafăr sus, robit de Dor, Coborî-va-n ale tale plete negre... Pe-al tău chip senin, strălucitor. Þi-oi aduce dalbe lacrimioare, Brațul

Sperantele tacerii Irinei Kleiman Vor veni sperantele-mplinite Și-un Luceafăr sus, robit de Dor, Coborî-va-n ale tale plete negre... Pe-al tău chip senin, strălucitor. Þi-oi aduce

Imn pentru marea întoarcere (celor mulți plecați de-acasă Inclusiv copiilor mei:Sorin, Radu,Veronica, Daniela) Știu c-o să vă-ntoarceți mâine – (Domnul să vă ocrotească!) Să salvați valori

Te strînge-n brațe, IDIȘ, o speranță... dedicatie lui I. Kerler Pleacă generații, pleacă-n veșnicie – Frunze-diamante-s nobilă plutire... Limba dulce IDIȘ, tristă, se subție – De ce-și

Porcul din pădurea de la răsărit A încurcat hotarele -- Și-a subjugat popoarele Și tot ce-a fost frumos-a devenit cumplit: Și suferă ogoarele, Copiii și fecioarele C-așa vrea porcul din

Unde-i tristul,adevărul La Chișinău e primavară Și-ncurajat de flori ni-i cerul... Realitate mă-nfioară Când știu cum plînge Adevărul! E trist și vesel primăvara În simfonia albei

Ceva despre prostituție națională De când Moldova-n chin se zbate Și tîrgu-i plin de maidanezi, Mai multe fete deocheate Se duc la turci, și la francezi... Duioase fete de la țară Cu

Celor mulți plecați de-acasă Într-un declin al sorții Se află azi Moldova Cînd fiicele, feciorii Ne părăsesc cu toții. Pe alte dulci meleaguri Cu străzi mai luminate Și-aruncă

Te chem mereu Te chem mereu în viața mea Cînd totul pare ca o ceață Și te îndemn: din lumea ta Îndeamnă-te spre-a mea viață! Tu, înger păzitor de ieri, Tu, pradă visulu-mi stelar, Din

Să nu mă-ntrebi Să nu mă-ntrebi de-un dor lăsat acasă, Nici de durerea casei părintești... Povestea cu un mire și-o mireasă --- O,cum ai vrea aievea s-o trăiești! Să nu mă-ntrebi de anii mei

În clipa încecării În clipa grea a încercării Ai apărut în calea mea Drept crizantemă a salvării În toamna tristă ce-ncepea. Cu zîmbet dulce de fecioară Plutei spre visul meu vrăjit Spre-o

Aici măslinii dau în floare În zori de zi și-n miez de nopți – Ierusalimu-i sărbătoare, Cetate mîndră pentru