Boris Druță

Un somn in ajunul morții Nu e straniu că-n ajun de moarte Mai avem un somn bogat în vise Care-adună toată soarta într-o noapte Chiar și-acele ce-am ascuns după culise Dulce-i somnul în ajun

Durerea are umbră. Necazul e lumină? Tristețea are soare Speranța este-n humă… Trăiesc și am dorințe Dar cu-n cuțit în spate... Cu multă umilință Și falsuri în palate… Mă năruie

În grădina înstelată De lumini înrourată Doarme noaptea ca un dor Într-un vis fermecător. Pentru chipul tău mă-nchin Amintirile îmi vin… Despre serile de vară Petrecute-odinioară. Noapte

Iunie la Bălți Oraș al teilor și-al fetelor ochioase – A câta oară eu revin la tine, Pe-alei cu țigăncușe și sălcii mari pletoase, Cu ploi torențiale dar și cu seri senine? Surprind

Cântare tristă O, Þară fără tineri, Doar cu bătrâni la poartă Cerșind, plângându-și dorul Și încă trista soartă... Stăpân nu are țara, Doar hoți în capul mesei Și-ncă prezent

Oricât de greu.. Să nu-mi distrugi iubirea, Credința și răbdarea, Să nu-mi strivești speranța – Astâmpără-mi iertarea! Să nu-mi negi chipul, dorul, Puterea și dorința, Ființa-mi și

Aduceți Basarabia acasă! Basarabia este România, Scris e pe răboj de Chișinău! Și-n această literă-i iubirea Din prezent – în viitorul tău! Tineri ce-ați plecat la-nvățătură, Fiți la anii

Două momente Momentul I Am călătorit, ca un orb rătăcit, Prin atâțea ani, prin atâtea zile... Vai, neiertătoarea realitate m-a făcut să-i revin la picioare! ...Chipul tău a fost

Amurg Gândurile mele părăsite, Lăcrimioare-s negre pe zăpadă: Speranțe multe, crude, umilite De-o lume nedorite să le vadă... Fără de stingere-i o singură lumină -- Cu fulminanta mea

Scrisoare Rusiei la 200 ani de ocupație Rusie cu numele frumos de mamă, Cu plaiurile tale țesute de mesteceni, Cu oameni talentați și genii de talie mondială-- Ai față de mine-o datorie: În

Boris DRUÞÃ OGLINDA TÃCERII În loc de prefață – două sincere și originale constatări despre Oglinda Tăcerii lui Boris Druță din partea celor doi copii-gemeni ai autorului, Petrică și

Muza veselă E un blestem de-a scrie poezii – Sonete de amor şi madrigale... Eu caut fete tinere, zglobii, Dar n-am, desigur gânduri... amorale. Domnițelor! Iertare! Sunt moşneag, Dar altfel

E un blestem de-a scrie poezii – Sonete de amor şi madrigale...

Morți bociți la ... telefon Ce triste vremi sunt în Cetate Cînd nea Petrică, nea Ion, Au decedat. Din depărtare, Noi... îi bocim la telefon. Ne-am vînturat în lumea toată... Prin

Eu am a mea biografie... Nu-i o sfidare că trăiesc, Dar viața-mi nu-i doar bucurie – Prefer destinul omenesc Eu am a mea biografie ! Copiii mei au prins un zbor Pe strămoșeasca mea

Doliu la Clocușna Memoriei lui Ion Iacob Cozma S-a stins făclia unui gospodar, Și plânge-ameaza-n toamna roditoare, Clocușna e în doliu și amar – I-i stinsă steaua

Nemuritoare-i România! Suntem un neam-noi-plin de glorii! Și-n pierderi ne-am păstrat moșia! De-a lungul bravelor istoriii – Nemuritoare-i România! Chiar la Paris ori la Viena

Trei cântece de Dragoste pentru... I. Rusia Rusie! Tu dragă-mi ești numai la tine-acasa, Cu-ai tăi mesteceni, râuri, mări și munți, Cu-a tale mănăstiri , fete frumoase! Cu bălălăici,

Noaptea Basarabiei Răbdăm de-o viață ocupanții -- La Nord, la Sud ne stau streinii, Distruse-s zeci de generații: Streini pe veci ne sunt stăpânii! La Secureni și la Zatoca, La Șabo,

Martirului Vasile Vâșcu Pășind prin ploi și vînturi grele, Trădat din stânga și din dreapta De „patrioți” și de lichele – Păstrat-ai verticalitatea! Dîrzenia pentru neam și frate – Spre

Aveti mândrie, moldoveni! Declinul soartei ne-nfioară – Dar nu pe noi, neam de săteni... Nici un dușman nu ne doboară – Aveti mindrie, moldoveni! Cetățile de ni-s furate Și separați de