Morți bociți la telefon...

Morți bociți la ... telefon

Ce triste vremi sunt în Cetate

Cînd nea Petrică, nea Ion,

Au decedat. Din depărtare,

Noi... îi bocim la telefon.

Ne-am vînturat în lumea toată...

Prin Montreal, prin Wasington,

Iar cînd se duc apropiații

Noi îi bocim... la telefon!

Iar unii dintre noi -- e culmea!

Aici, acasă-n capitală!

Ei nu petrec ca toată lumea

Nici pe-a lor tată, pe-a lor mamă –

C-o floare-n loc de crucea sfântă...

Nici scuze na-u, nici dau de știre!

Ei îi petrec cu glas de tângă...

Prin telefon... spre cimitire!

Voi, fraților, vînați speranțe

Îmbogăți-ți-vă din mers.

Iar morții nu pot sta pe laiță...

Ei pleacă triști spre univers!

Părinții n-au să ne asculte...

Cînd sunt trecuți pe sub amvon

Nu-i vreme ca să ne aștepte,

Chiar de-i bocim la...telefon.

Am părăsit Moldova noastră

Vrem s-adunăm un milion!..

Și din Milan, Paris, Atena...

Noi plîngem neamu-n... telefon

Copiilor, din depărtare!

Eu, ca și Petrea, și Ion,

De-oi părăsi această lume

Nu mă bociți...la telefon!

Cine ar dori sa asculte acest cintec, compus de mine, ii pot oferi aceasta ocazie, accesind

http://www.youtube.com/watch?v=l41xgoJPjqA