Poezie
sperantele tacerii
Irinei Kleiman
1 min lectură·
Mediu
Sperantele tacerii
Irinei Kleiman
Vor veni sperantele-mplinite
Și-un Luceafăr sus, robit de Dor,
Coborî-va-n ale tale plete negre...
Pe-al tău chip senin, strălucitor.
Þi-oi aduce dalbe lacrimioare,
Brațul tău cuminte-oi alina –
Noi nega-vom semne de-ntrebare
Noi în doi vom fi, vom triumfa!
Aștrii toți, rătăcitori, în noapte,
Știu, mi-or stinge viața de ștrengar,
Trupul tău de-o mie de carate
Mi-a fi mult prea Dulce, nu amar!
Ca pe-o frunză-n caldă- lină ploaie –
Glasul tău suna-mi-a înțelept –
Ochii tăi să-mi fie-acea văpaie
Ce-mi va arde inima din piept!
Zbuciumul de noapte, Steaua, Luna...
În eternitate mă doresc
Să purtăm în doi, întotdeauna
Dragostea sub sfînt altar ceresc...
Mii de ani au rotungit Pământul...
Urma noastră s-a topi încet
Steau ta din cer îmi naște cântul
Calea vieții lumina-mi-a drept,
Îngerii din aripi sfinte-or bate
Cu speranțe dulci în preajma ta,
Dorul meu te va găsi și-n moarte,
Dorul meu cu Dor te-ambrățișa!
001.222
0