Poezie

Doină limbii idiș

Te strînge-n brațe, Idiș, o speranță...

1 min lectură·29 iulie 2010

Mediu

Te strînge-n brațe, IDIȘ, o speranță...

dedicatie lui I. Kerler

Pleacă generații, pleacă-n veșnicie –

Frunze-diamante-s nobilă plutire...

Limba dulce IDIȘ, tristă, se subție –

De ce-și află locul doar în cimitire?

I-i frumos sicriul, nu-i bătut în cuie,

N-o petrec evreii, ea-i acum tăcută,

Magice silabe parcă-n ceruri suie,

Parcă sub coroane vocea i-i pierdută...

Slove risipite dăltuite-n cripte –

Limba-ntâi în lume – dar din piatră sună,

Lumînări aicea-s santinele-nfipte –

Steaua-n șase colțuri s-o păzească-ntruna...

Perle și expresii mor făr-a se naște,

Doar în epitafuri IDIȘUL rămîne:

Cine, părăsite, le va mai cunoaște,

Cine evreiescul grai rosti-va mîine?

Pleacă generații – către nemurire...

Cui rămîi, tu, IDIȘ? De străbuni ești dată

Să ne fii lumină peste omenire,

Dar deliru-acuma te subție toată!

Dar te strînge-n brațe-o vrednică speranță:

E Șolom în pagini vii, nemuritoare,

Ihil, basarabeanu, îți mai toarnă viață –

Străluci-vei, IDIȘ, veșnică sub soare!

002.734

Boris Druță. “Doină limbii idiș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boris-druta-0019358/poezie/13948855/doina-limbii-idis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.