Bogdan Nicolae Groza

versuri vii, dureroase, puternice, care inabusa parca sufletul. \"pamantul care tiuie rostogolit in urechi\" superba imagine. Din toata vanzoleala lumii nu se mai aude nimic altceva decat un tiuit enervant, agasant, obsedant. Intreaga strofa e deosebita. \"e cineva langa mine. o alta piele. nimic din afara\" pielea de rezerva, intrinseca, alterego-ul cu multiplele lui personalitati. poate de aici si tremurarea sternului, reprimarea, zguduirea, sfaramarea ,chircirea, (toate imagini dure, puternice) care parca induce senzatia de durere numai citind.
strofa a doua se refera altor entitati: oamenii. daca in prima pamantul tiuia in ureche, de data asta oamenii \"intrand in mine ca intr-o sectie de ortopedie\" isi lasa \"durerile lor\" si vor sa renasca altfel, \"așteaptand un fel de terapie gipsată, o sudare\" cu cel care le face \"operatia\". de aceea se cos ochi, nari, buze, palme, adica simturile omului, punandu-i pe acestia in postura imobilitatii incipiente, cea a starii de dinainte de nastere, parca sunt niste fetusi. Tipatul autoarei are rolul de a le reactiva simturile, nuami asa \"reanimarea\' este reusita.
In fine, ultimul tablou prezentat aci e unul epidermic. \"Sub piele e mereu loc\", un loc embrionar de unde noii \'pacienti\' \"își vâră unghiile își vâră mâinile picioarele se bagă cu totul sub piele sunt țeste care se împung. într-o zi o să iasă din mine. fiecare își închipuie că e un alt eu\" de unde si consecinta. Pocnirea pielii, care nesuportand atatea personalitati expandeaza.
Un text pe cat de profund pe atat de bine realizat ca forma si stil.

Elena, da, simti bine. :) Multumesc de trecere si de`semnul tau lasat aici si te mai astept pe la mine.

nastia, multumesc de semn si poti sa spui exact de ce anume se poate lipsi poemul :) Te mai astept pe la mine
Djamal, multumesc pt trecerea ta rara si binevenita. Da, in aceste pneumografii incerc sa merg pe sugestie mai mult

un poem puternic, in care imaginile metaforice se succed alert, trepidant. Mi-a placut in mod deosebit : \"interiorul tău e un braț de rufe murdare\" care spune totul despre ce avem noi in noi, si multi nu recunosc asta. Apoi mi-a mai placut: \"hainele tale din prima zi, spitalul nouă și motelul
farsele, apartamentul din brâncoveanu
au încăput într-un portbagaj de mașină
sau într-o minciună gândită îndelung\", versuri care ma duc cu gandul la \"averea \"noastra\" materiala si spirituala, care incape intr-o sacosa sau cel mult intr-un portbagaj.
Ti-as sugera, ca un posibil titlu, \"lectia despre scarba\"

felicitari si la mai multe. Si titlurile volumelor bine alese si incitante. Sunt convins ca sunt poeme bune asunate in volum
as dori si eu carte, dar nu stiu cum sa fac

un \'vis\' ludic progresiv si inganat ca un ecou auzit pana in departari stelare. succesiunea etapelor e fireasca si bine aleasa de autor. Intai \"se zbuciuma\" adica o agitare launtrica pana la ameteala. Dupa zbucium vine rotirea, care te face sa cauti in cercurile facute portita ce duce mai sus,la cer spre o alta dimensiune. si odata ajuns acolo \'se contopea\' se omogeniza cu entitatile, apoi se \"topea\" incepe asimilarea cu elementele. In faza asta se revine pe pamant de care \"se izbea\" pentru a se imprastia, pentru a rodi, pentru a \"se face\" de culoarea taranei. Practic dupa ce unesti elementele, revii la miracolul nasterii. Trupul tau redevine viata \' un snop de iarba crestea\' nasterea prin xilogeneza\".
Frumos \"visul\" tau

De ce sa ne miram ca s-au scris 3 volume de sonete, in cateva zile. Cand vine inspiratia si simti ca trebuie asternute pe hartie, timpul se comprima si numai dupa ce ai \"dat tot din tine\" realizezi ce ai facut. Felicit si eu tanarul poet si sunt convins ca daca macar un sonet din fiecare volum merge la inima si sufletul cuiva atunci scopul acestor scrieri a fost atins. Cand ai ceva de spus varsta si prolificitatea nu strica

Elena, multumesc de trecere, de semn si de aprecieri.
Te mai astept.

Gabriela, multumesc de comentariul si sugestiile tale. Da, sunt demulte ori prea exlicit. Incerc sa ma dezbar de acest fapt, insa uneori nu reusesc,din dorinta de a mai adauga un simbol , o idee, inzorzonez textul. Dar o sa renunt la cateva cuvinte inutile sau superflue in text.
Te mai astept pe la mine oricand. :)

vezi ca ai un typo. CHELTUIE,in loc de cheluie.
In rest un poem foarte cuminte.
LA multi ani cu ocazia onomasticii

Vasile, multumesc de trecere si de semn. Te mai astept pe la mine

Darie, onorat de trecerea ta si de semnul lasat. te mai astept

o maniera interesanta de a scrie, si mereu ma surprinzi. aparent, cuvintele citite asa, fara ortografie, par fara noima. Dar ele devin inteligibile, vrand nevrand dupa o... sincopa a cuvintelor. \"iau un cutit si-mi tai foamea...\" frumos spus. Procedezi invers, nu foamea te taie pe tine ci tu o tai pe ea, ceea ce schimba total mesajul. \"un mar purpuriu se zbuciuma in mana mea\' marul freamata, traieste, se zbuciuma, ia locul mainii, iar o...inversare a firescului. Apoi, \"mă privește direct în ochi o haină atârnată de perete ca o aripă își caută trupul cald \" superba imagine. Insufletesti obiectele transformandu-le in fiinte vii, transfigurandu-le. Toate aceste franturi spun ceva adanc, nu le mai ...desfoliez, las si altora posibilitatea de a le descoperi si interpreta.
Textele tale ma solicita mereu, ma fac sa gandesc, si asta nu poate decat sa ma bucure.

revin cu rugamintea de a scrie poeziile tale cu diacritice. Astfel n-o sa mai fie la atelier.
Mult succes pe mai departe

un poem a carei geometrii e ascensionala. \"Corpul jumate cerc\" adica semiperfect, deoarece cercul e figura geometrica perfecta, intrevede popasul parelnic al secundelor. si atunci se intreba, e un popas real sau fals? Daca e real, corpul va cunoaste o...tinerete fara batranete, pentru ca secundele poposesc incremenite in timpul static. daca e fals, corpul a crezut pt o clipa ca se va pastra asa. Dubiul e dublu. Apoi vine certitudinea. Inima, metronomul corpului se dizolva in pete incolore, adica se uzeaza. Varsta prima, adolescentina devine una matura, transand categoric \"iubirea in bucati de sentiment expirate inchise in triunghiuri\" sentimentul expirat e atunci cand receptorul nu le mai simte, nu le mai primeste, nu mai vibreaza la ele. Triunghiul limiteaza expansiunea sentimentului desi, in forma lui ascutita, e si el o figura perfecta. Ultimele doua versuri sunt usor delirioniste, dar de o plasticitate frumoasa. \"zgomotul rasului albastru\" e zgomotul demiurgului, al cerului, care \"gadila norii, adica ii detensioneaza, facandu-i transparenti, azurul putand fi vizibil, palpabil. de aci si iluzia de \"Tu si Eu\" care, lunad forma logosului, transcede timpul. Acelasi timp care a reunit iluzia popasului secundelor. Practic, reintregesti cercul, astfel incat geometria devine redusa la o singura figura perfecta. Cercul.
Un poem usor de dragoste ,usor filosofic, cu multe simboluri interesante.

Elena, incantat de trecerea ta pe la minem si de aprecierile tale. Multumesc de comentariu si te mai astept.

Ce sa fac, Claudiule, nu le pot stii pe toate. Ar fi si greu. Asta e. Esti tare in intuitie, maestre. N-am cum sa contracarez intuitia ta, despre cat ce si cum am citit, ca nu ma pot pune cu matale la lecturi din astea, ca n-am timp, asa ca, pana la proba contrara iti dau dreptate.
Multumesc de trecere si oricand te mai astept pe la mine, chiar si numai pentru polemica sau...pomelnic. :)

Claudiu, scuza-mi ignoranta dar nu cunosc jocurile gen warcraft.
Multumesc de parerea ta, nu stiu a cui problema e ca eu scriu cica; rustic sau clasic? Oare ce schimbare de lectura sa mai fac? Recomanda-mi tu o lectura postmodernista care sa nu contina organe genitale, sex, bagari si scoateri si atunci am s-o citesc negresit si am sa o asimilez. Postmodernismele invocate am citit si eu, dar nu ma iau dupa ele ca...deh\' sunt mai...conservator de felul meu si nu pricep anumite limbaje mai...obscene din acest stil postmodernist si deci nu ma pot asimila curentului.
Si apoi poezia nu e si putina filosofie?
Imi cer scuze daca te-a deranjat raspunsul meu. Cu bine si te mai astept pe la mine

se spune ca nebunii sunt de mai multe feluri. Cei patologici si cei care se fac ca sunt nebuni. Orice ciudatenie a noastra, faptul ca vorbim singuri sau ca radem di nnimic, ne catalogheaza, in ochii celorlalti, ca nebun sau excentric.
In poemul tau, \"nebunul\" e unul mai uman decat ceilalti asa zisi normali. de aceea, \"te cauti (pritre ceilalti oameni), in aceasta baie comunala\" Si numai in aglomeratie te gasesti, te cunosti, iti observi reactiile si puterea de a fii tu insuti. De aceea, intre atatea figuri, \"oglinzile isi numara chipurile, zecile ori sutele de chipuri, unele subtiate, altele ingrosate. Oglinda reflecta \"valurile de priviri suprapuse\" ca si cum ar fi mii de ochi atintiti asupra oamenilor, scrutandu-le sufletele. Si parca un eu iese din alt eu, dintr-o orbita intr-o alta orbita.
iar acest \"nebun\" cu o estezie mai aparte si o normalitate mai mare decat toti ceilalti, simte un aer rece, adica o indiferenta a celorlalti oameni trecand prin oasele lui, adica in interiorul lui, prin filtrul sensibilitatii lui dandu-i convingerea ca toti sunt orientati numai spre ei ,spre individualismul lor si nu spre altruismul lor. Si atunci e firesc \"sa parasesti acel loc cu pasi repezi\" adica sa te indepartezi de orice \"raceala\' a sulfetului celorlalti, sa intri in pielea ta calda, in launtrul tau mai atipic, mai ciudat si aducator de... apelative, de genul excentric sau nebun. Si \"gonind lumina\" as indrazni eu sa anticipez, ca fiind lumina cea rece, aducatoare de raceala sufleteasca, adoarmi. dar cum? la dorinta adultului de a redeveni copil. Copilaria fara griji vazuta introspectiv sub ochiul plin de resposabilitati a adultului. de aceea \"fatul ghemuit\" e starea de dinainte de nastere, dorita si ca o... protectie impotriva \"racelii\" lumii

Carmen, semnul tau ma bucura si te mai astept pe la mine. O sa analizez propunerea ta cu privire la cuvantul cu pricina. :)