(a)mestecând gânduri

Frumoasa viziunea asta a poetul ca un ciine vagabond, preferind libertatea ciolanului si castronului cu laturi. \"Portia de umbra\" sigur nu hraneste, nu tine de foame dar intareste si zideste. Numai ca umbra e greu de digerat. :)

Adrian, multumesc de trecere si semnul tau. Ai dreptate. Umbra nu hraneste dar uneori te racoreste, te apara de razele soarelui si asta nu-i lucru putin.
Te mai astept pe la mine.

Imi place locul unde s-a regasit poetul...

Adriana, poetul e aidoma unui calugar. Are momente cand doreste sa se retraga intr-un loc al lui, unde sa se reculeaga, sa \"(a)mestece ganduri\" si apoi dupa ce s-a purificat in interior sa revina printre oameni cu alta stare de spirit si cu alte poeme scrise, cum altfel, cu sufletul.
Multumesc de trecerea si gandul tau lasat aici.

Unii spun: \"Poetul este fiinta damnata care daca nu sufera, si nu se framanta, nu va putea scrie frumos\" Sa fie oare asa? Poetul, adeptul solitudinii, hranindu-se zilnic cu o \"portie de umbra\", trist sau zambitor. Daca este adevarat, atunci, fericirea LUI are o alta culoare, o alta respiratie si alti ochi prin care se vede LUMEA!

Elena, incantat de trecerea ta pe la minem si de aprecierile tale. Multumesc de comentariu si te mai astept.