Bogdan Nicolae Groza

Crina, frumos interpretezi tu poema mea. Da e un fel de rascruce a sufletului, obosit sa tot spuna \"maine va fi mai bine\" si in \"azi-ul\" perpetuu se odihneste agasat, resemnat ori indiferent.
Ela, ce sa ma fac cu tine? :))) Asa amuzant m-ai contrat incat rad intruna. Bodoganeala mea nu e inseamna in zadar.
Auzi la ea \" am si eu nevoie de placeri
ca tot omul
o bere o fata
o seara mai deocheata\" :))
si dupa ce imi \"dezvalui\" dorintele arunci la sfarsit poanta cu acel \"(uf, tare nelinistit mai sunt!)\" Pai da. Tanar si nelinistit, si fara sacou, si fara bere, si fara o fata... pai cum sa nu bodoganesc si sa oftez des? :)))
Haioasa foc contra ta.
Va multumesc pentru gandurile si trecerea voastra pe la mine

Vin si eu cu urari si ii doresc lui LUcian sa aiba inspiratie, sanatate si numai veselie in suflet.
La multi ani!

imi curg lacrimi de crocodil
printre nisipul intrat obraznic in ochi,
soarele amiezii e fierbinte,
arsita imi decojeste pielea ultrabronzata
si nu stiu de unde bate briza marii.
ce simplu era mai demult,
umblam in pantaloni scurti,
masuram cu degetul apele zeilor,
aveam lopatica si galetuta
cu sete sapand in nisip...
pescarusii se auzeau,
si glasul mamei ce asurzea plaja,
bogdanel, ai grija sa nu te murdaresti
ca tare greu mai iese pata de scoica
acum e mai greu,
privesc ultima oara spre trecut
si plang cu lacrimi de crocodil
ca n-am ajuns inca la piramide...

Interesanta schimbare de registru. dupa poemele de dragoste iata un poem usor trist, melancolic, in care cuvintele te sufoca, te inghit, te devoreaza. Si atunci vrei tacere cat pentru 10 vieti.

Fiecare si-a dat cu parerea referitor la gestul Mariei de a scrie despre o emisiune culturala la Rdio Trinitas. Intervin pentru a aduce cateva lamuriri absolut necesare,totodata cerandu-mi scuze Onoratilor reprezentanti ai site-ului, pentru incalificabilul gest de a participa la aceasta emisiune fara a stii despre ce se discuta.
Alma, intr-adevar poate ca eu, si ca mine multi altii, nu reprezentam site-ul, adica nu poate ci sigur, si ca tot ceea ce trebuie sa spunem, sa scriem, sa gandim, trebuie mai intai supus atentiei editorilor. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce rau sau ce gafa s-a facut prin participarea noastra la un post de radio? Ca unul care a lucrat in presa aproape 2 ani, si cunoaste cat de cat munca de jurnalist, pot sa spun ca atunci cand inviti pe cineva intr-un studio, sau intr-o redactie de ziar, ii ceri lui consimatamuntul, nu rudelor, nu sefului lui direct, nu patronului. Daca el doreste, si e responsabil pentru ceea ce zice atunci se bate palma. Asa a fost si aici, Maria m-a rugat sa pregatesc o poezie pe car es-o prezint undeva. A tinut secretul atat de bine incat nu stiam despre ce e vorba. Trebuie blamata pentru asta? Or, ajuns acolo, emisiunea fiind in direct, unde timpul este calculat la secunda, unde moderatorul punea intrebari si astepta raspunsuri, ce vroiai, sa te sun si sa te intreb de cati ani este siteul, daca si unde se mai organizeaza cenacluri etc etc? Cum bine sesiza Cristina Miu, citez ” Datele au fost incomplete pentru ca vorbitorul a fost intrerupt. Poate ca in direct a sunat un pic altfel, nu stiu…” si in mod sigur lucrurile au sunat altfel in direct. Ce reactie vroiai sa adoptam la intrebarile puse? Sa tacem? Sa ne scuzam politicos, dar absolut penibil, cu expresii de genul: “nu suntem autorizati sa raspundem la intrebarile legate de site-ul www.poezie.ro. Va rog sa-i intrebati pe editori!” Etc ,etc.
Maria a vrut sa ne faca un dar. Pe mine m-a surprins placut gestul ei. Nici o clipa nu mi-a spus ce anume intentioneaza sa faca. Poate ca alegerea celor 3 a fost neinspirata. Dar pentru asta nu trebuie aruncat cu pietre intr-o persoana care a dorit sa promoveze site-ul, si sa ne promoveze. Sigur, poate ca n-a fost o emisiune perfecta, poate ca se putea mai bine, intotdeauna e loc de mai bine. Poate la emisiunea viitoare se va face perfect, pentru a fi multumiti toti.
Eu atata am avut de spus, si-mi cer inca o data scuze pentru eventualele suparari pricinuite de acest comentariu. Si pentru ironiile ori ineprtiile spuse acum sau atunci. Altadata am sa va cer permisiunea expresa de a pomeni siteul acesta, la rarele cenacluri care au loc in Baia Mare, pentru a nu va lua prin surprindere.
Va multumesc pentru tot si va doresc toate cele bune.
Al dumneavoastra modest cenaclist cu texte slabe
Bogdan

Vladimir, iti multumesc pentru trecerea si comentariul tau. E bine ca macar un vers din poezia mea ti-a mers la suflet. Asta inseamna ca te regasesti in el chiar si pentru putine clipe.
Loredana, ma onoreaza comentariul tau, si daca partea cu pricina ti-e cea \"mai draga\" atunci ma bucura si pe mine. Te mai astept si cu alte ocazii.
Crina, un comentariu scurt dar concis si la esenta. Da, pot sa afirm ca pentru unii iubirea e demodata, iubirea in adevaratul sens al cuvantului, pentru mine nu e si nu va fi niciodata. Ma bucura ca ai surprins exact ce se ascunde in spatele versului \"mă respiri cu plămânul meu, devenit saxofon\" Da. In momentul in care ajungi sa iubesti simti ca celalalt canta in tine, respira in tine, dar cu corpul tau, sentimentele tale, sufletul tau.
Dana, iti multumesc pentru cuvintele frumoase asternute aici, si pentru cum stii tu sa interpretezi \"in culori\" mesajul meu.
Liviule, putina cearta nu-mi strica, daca e spre binele si folosul meu :) Iti multumesc pentru apreciere si te mai astept pe la mine.
Cu drag, tuturor

Ina, multumesc de trecerea ta pe la mine si te mai astept.
Ela, lasa-ma intai sa rad ca prostul de unul singur. :)) Haioasa foc e contra ta. Auzi la ea: \"ma paste psihoza si ajung la salata de cuvinte. Pai nu spuneai tu ca-ti palce salata? :)) Asa ca ajung, cu alte cuvinte in farfuria ta.
O sa iau si pastilele alea daca-mi spui ca e grav, graav, grav, dar cu turcoazele, era sa scriu turcoaicele :D n-am cum sa modific, deoarece am si eu ochii albastri. Si apoi daca raman proscris, asta este, imi asum riscul. :)))
Faina de tot contra ta si te mai astept sa dai cu mine de toti peretii :))

si daca intr-o zi
imi pierd cheile,
imi pierd portofelul,
imi pierd banii,
tu vei ramane unica speranta
unica iubire,
unica gazda,
singura mea sansa,
zi de zi,
noapte de noapte,
voi lucra pentru tine
ca o furnicuta harnica
fara a-mi pierde speranta
ca voi recupera
atat cheia,
cat si portofelul,
cat si banii,
cu care sa-mi platesc chiria
si tie cheltuielile
:))
Ela draga, m-am jucat iar, cu cuvintele, de data asta pe un text de dragoste. Te rog sa nu mi-o iei in nume de rau. :))

Ce frumos trebuie sa fie acolo. Iti doresc sa ajungi sa veyi toate locurile pe care le+ai dorit si visat.
Superb ai spus aici \"Uneori este necesar sa treci prin neguri pentru a atinge lumini ceresti, uneori este necesar sa atingi moartea citeva secunde pentru a reveni la viata mult mai inalt si mult mai intelept. Uneori este necesar sa resimti ura pentru a trai cu adevarat si autentic iubire. Uneori suntem atit de aproape de esentele universale incit treserim infiorati la fiecare pas, ca si cum o calatorie ce se vrea a fi in afara lumii tale este in cele din urma o calatorie interioara descoperitoare de noi tarimuri.\" Asa este!
Frumoase pagini ne oferi spre lecturare. Prin tine parca si eu ma aflu putin plecat in taramuri de vis. :)

jovul acesta intre alb si negru pare ca un duel launtric intre bine si rau. Sufletul alb, abia trezit la viata manjit de carbunele negru de smoala mai are o sansa. Nu e tot negru. De ce spun asta? Pentru ca tu \" stai in genunchi intaia oara\" ceea ce reprezinta salvarea ta si implicit a sufletului innegrit. Tocmai de aceea, spovedania ta e de bun augur. Revii la culoarea alba, cea purificatoare, prin dospirea albei paini, care, extrapoland poate fi impartasirea cu trupul mantuitorului. Si iata de ce, sufletul oricat de naclait si imbibat de pacate ar fi, devine, prin spovada si impartasanie curat din nou.
Caderea se produce iar. Dupa spovada intervine din nou rutina vietii, gandurile lumesti devin prioritare, compasiunea si generozitatea fata de cei amarati dispare si atunci, sufletul devine nepasator, innegrit de nepasare. Totusi, fiind innegrit, tu scrii cu creta alb- imaculata, ceea ce face ca innegreala psycheei sa se mai estompeze, si
sa dai sperante pentru o noua purificare a pervertitului suflet.

Ela am sa incep comentariul meu pornind de la ultima ta strofa care mi se pare memorabila. Tu spui: \"iubindu-ne
deschidem intaia oara ochii\" MUlt adevar este aici. Doar iubind vezi dincolo de eul tau, vezi inima celuilalt care bate la unison cu a ta, in acelasi acorduri de iubire.
Apoi, iubind si tanjind se descopera parfumul de stele, de fapt starea aia de beatitudine in care iti surade universul de bucurie ca iubesti. \"Iubindu-ne rostogolim pietre dure\" o alta forta imuabila a dragostei. \"Daca ati avea credinta cat un graunte de mustar i-ati zice muntelui acestuia arunca-te in mare si el s-ar conforma\" spune pilda biblica. Extrapoland, se poate afirma, referitor la versul citat mai sus \" daca iubesti orice piatra dura ( greutatile vietii, necazurile etc) se poate rostogoli. Adica, piatra cu pricina iese din inertie si se rostogoleste. Unde? \"Spre paduri desferecate de horele ielelor\" Or ielelor daca le dai binete in timpul jocului lor, dar de la distanta, cu formula \"bun dans sa aveti ielelor\" acestea il vor gratula pe cutezatorul intelept care a stiut formula magica, cu fericiri nepamantene. Dar ielele pot fi si rele, si daca se conturba dansul lor ele pot deveni malefice. In versul tau, iubirea e cea care face diferenta atuitudinii ielelor. Sunt niste iele blande, iubitoare, bune.
Apoi, \"iubindu-ne
sfintim rozalii
in pasi de ingeri
mireasa a lumii tale desvrajite
ca-ntr-o vie adormire
in vise pierind vitregi demoni\" Iubirea pomenita aici depaseste teluricul si ajunge pana la cosmos. Caci numai iubind se sfintesc rozalii in pasi de ingeri. Numai iubind, se ajunge la starea divina in care \"eu\" devine automat si indestructibil \"noi\".
Un poem plin de mesaje, optimist si bun de dat ca exemplu pentru cei, cum bine spui tu, \" n-au stiut iubi vreodata\"
Cu drag,
Bogdan

m-am bucurat sa revad vechi prieteni, sa cunosc alti noi, si sa ma plimb prin Iasi. Pacat de caldura insuportabila. Daca voi putea voi veni si la editia urmatoare.

Frumos mai impletesti versurile intre ele. \"pentru ziua copilului din tine\" spui tu in subtitlu. Inseamna ca poezia e dedicata tuturor celor care mai au in ei inocenta copilariei. Poezia e usor melancolica, trista, nostalgica. \"Ghemuirea intre dorinte\" reprezinta o implorare ca si cum ai sta in genunchi pentru o rugaciune. Numai ghemuita, adica supusa, dorintele pot fi indeplinite.

lol. Haioasa foc e poema ta, Dane. Ai descris cu umor, ironie si buna dispozitie un meci de fotbal cu un rezultat strans. Ce echipe s-au duelat?

Eu nu stiu cum arata reclama cu sandale, dar din descrierea ta inseamna ca-i haioasa. Ce fericire pe batran sa -si indoaie genunchii in fata ei. Mai vedea si el prospatura :))))

se zbenguiesc in capul meu pitici, dansand lambada
ma cuprind de mijloc si ma iau la joc, pe striatii de creier
surade un pitic mustacios si gras, ca ma simt bine cu ei
si-mi vars, din neatentie, oful pe inima-mi cu pagini inca nescrise
ma cearta constiinta ca o ignor cu desavarsire,
ca ma desmat orgiastic, fara noima, fara pudoare.
si in loc sa numar coastele unei femei mirosind a busuioc
eu cochetez cu fantasme de miss univers in dormitor...
presimt ca nu voi scapa niciodata de delirum tremens
si nici de tremurul vocii, atunci cand soptesc lunii
cat mi-e de draga dupa noptile-i romantice si pasionale
strivesc intre degete o aspirina si un paracetamol
si beau ceai cu ceapa impotriva racelii si a delirului
dupa care, zgribulit, ma pierd sub plapuma, la caldurica,
intr-un somn lung pana a doua zi dimineata

Elia, ma bucur ca ai ales strofa in care o zugraveam pe \"ea\" asa cum o vad, si da, \"ea\" e un mister pe care nulta lume o sa-l incerce sa-l desluseasca :))
Mai treci pe la mine cand poti si iti doresc toate cele bune.
Ela, puteai sa ma si contrezi, nu ma suparam deloc. Am sa tin cont de sfatul tau de la final \"Asa sa iti ramina ea in gind mereu, insufletire\" numai cu ea in gand voi putea invata o perpetua lectie despre iubire.
Multumesc de trecerea ta si te mai astept.

sache, ai grija sa nu devii independent de poezie si sa te apuci sa scrii numai poeme, si sa tooot asteptam prozele tale care nu mai vin. Acum, lasand gluma la o parte, ma bucura intalnirea avuta cu tine si te astept oricand sa poposesti pe paginile mele pentru a mai vedea ce \"edicte\" a mai dat imparatul, ce boier a fost scurtat cu un cap, cine a emigrat din imparatia mea pe motiv ca nu e umor destul, nu e romantismul in floare, ci doar revolta, frustrari, sobrietate si asa mai departe.
Te mai astept cu mare drag sa gasesti mereu esenta cuvintelor ascunse dincolo de versuri.
Toate cele bune.

Doar o culoare mai ai,
celelalte la talcioc le-ai vandut,
pastrezi doar rozul, visatoare
dupa un solstitiu rotund

doar un sunet mai ai,
pe celelalte le-ai redus la tacere
pastrezi doar tril de pasari,
ce-ti curg in venele dorurilor impletite...

doar un parfum mai ai,
unul fin de iasomie...
cu care atragi tresarirea ochilor,
unor barbati cu brate nepereche la brat.

in triste veri,
un contur, o umbra, o adiere,
iti inunda in roz visarile

Da, Sache, a fost fain. Pacat de caldura insuportabila care ne-a facut sa ne iesim din tatani si sa dam utilitatii usii din POd, cu atatea intrari si iesiri :)
Poate ne vedem si la cenaclul urmator