mâinele altfel...

Prima strofa respira (desi poetul zice ca n-ar vrea) un metrucub de ratiune pura. Genul de ratiune care elibereaza si deschide orizonturi, le inchide pe altele, plaseaza puncte de reper in timp.
E genul de rascruce la care despachetezi ordonat : \"nici nu-mi voi deprima, reprima, suprima,în realități aberante, tribulațiile metafizice\".

A doua strofa aduce un maine - speranta : \"în căutarea zborului obosit de înger\" iubirea ? un nou prilej de zbor ? Iar un poimaine ramane mult in ceata pentru ca pana maine mai e o noapte... lunga.

Un poem mai putin ermetic decat ne-ai obisnuit dar asta nu-l face lipsit de substanta. E amuzanta prezenta verbului \"bodoganesc\" poate nepotrivit intr-un poem atat de serios. Dar sa nu m-ating, e marca inregistrata, a? :)

pai ce sa fac
ma bodoganesc
eu pe mine insumi
deprimat suprimat reprimat
si-apoi ma satur
am si eu nevoie de placeri
ca tot omul
o bere o fata
o seara mai deocheata
dar maine ca azi
sunt un pic cam fara vise
si nu mi-am imbracat
nici macar ultimul sacou
pe care mi-l voi lua
din ultimii bani
pomaine
angelic si animalic
asta sunt eu
cu sau fara Dumnezeu
luati-ma sau lasati-ma
ca si-asa nu stiu
la noapte ce va mai fi
(uf, tare nelinistit mai sunt!)

Eh, dupa cum ti-am promis, ramai proscris la contra-zis!

Drag, Ela

Crina, frumos interpretezi tu poema mea. Da e un fel de rascruce a sufletului, obosit sa tot spuna \"maine va fi mai bine\" si in \"azi-ul\" perpetuu se odihneste agasat, resemnat ori indiferent.
Ela, ce sa ma fac cu tine? :))) Asa amuzant m-ai contrat incat rad intruna. Bodoganeala mea nu e inseamna in zadar.
Auzi la ea \" am si eu nevoie de placeri
ca tot omul
o bere o fata
o seara mai deocheata\" :))
si dupa ce imi \"dezvalui\" dorintele arunci la sfarsit poanta cu acel \"(uf, tare nelinistit mai sunt!)\" Pai da. Tanar si nelinistit, si fara sacou, si fara bere, si fara o fata... pai cum sa nu bodoganesc si sa oftez des? :)))
Haioasa foc contra ta.
Va multumesc pentru gandurile si trecerea voastra pe la mine