căderi perpendiculare

de ce simt așa,
în zona privirii și a gândului,
că te-ai grăbit scriind acest poem
și că dacă azi
l-ai lua un pic de la capăt
și l-ai privi mai limpede,
ar ieși unul bun din el?!

ia zi!

prietenesc,
li :)

in zona privirii si a gandului
vei simti intotdeauna o graba ancestrala
de a nu pierde ideile ce-ti dau tarcoale
intr-o nanosecunda a timpului.

Alina, am sa vad daca voi reusi sa schimb ceva in poema mea. N-a fost graba in scrierea poemului, dimpotriva. Am incercat sa redau o imagine, daca n-am reusit intotdeauna e din vina mea, si nu a cititorilor.
Multumesc de trecere si te mai astept cu opinii si comentarii.
prietenesc si eu :)

oranjadă la micul dejun după ce îmi bat capul
cu piramida nevoilor bazale mai ales
și apoi ce să mă mai fac matrix mi-ajunge
cu atâtea ecuații o să ies la pensie pal
mai bine trec la mall și agăț o crăciuniță
cochețică cu un ho ho ho ho hoooo de câteva ori
să nu moară de frig eschimoașa lu\' tata
că apoi îmi îngheață nasul perpendicular
și nu o mai pot săruta cu passion mi amor
și vai de iguana inimii mele o să râdă
și cățelul lui pavlov când o să vadă
beculețul roșu de atâta stat degeaba
la tribunalul sărbătorilor nereligioase
unde totul dar absolut totul este adjudecat

Sărbători luminoase și inimă inspirată, Bodogănelule!

Ela

:))) se schi,ba perspectiva, Ela. Cu o craciunita cochetica, mai ca as suporta cu stoicism inca un hohoho preluuuung. Rad de ma prapadesc. apoi, fac o pauza si la anul intru cu forte noi cu bodoganelile mele. :)
An nou fericit si luminat si tie

Poema ta îmi aduce aminte de un loc unde soarele când obosea se îmbrăca în culoarea oranj și se întindea pe linia orizontului pentru a se odihni. Marea, necunoscuta frumoasă din ecuația sufletului său venea încet cu brațe lungi să-i mângâie chipul obosit!
Orice cădere, oricât de perpendiculară ar fi, poate însemna un nou început.

iar dacă în ecuația sufletului x era o necunoscută frumoasă
atunci puteam s-o definesc simplu prin regula de trei simple
ca fiind una dintre acele căderi perpendiculare și spectaculoase
cu care-mi pă(că)leam moartea până la venirea instantanee a luminii
în oranjul puternic vasodilatator

Uneori reușim să păcălim moartea prin trăiri intense, prin clipe pe care le fură eternității încercând să le oprim transpunându-le în cuvinte poetice...
La Mulți Ani, cu multă inspirație și împliniri!

<img src=\"http://i30.photobucket

Magdalena, multumesc pentru comentariul tau si pentru frumosul apus de soare oferit prin imaginea de mai sus.
Ai dreptate, uneori reusim sa pacalim moartea prin trairile noastre.
La multi si frumosi ani si tie.

Frumos tare in poema matale, mai ales partea cu regulatu\' in trei simplu si compus, da\' m-o cam spariet vasodilatatia aia de la oranjada, ca mie imi place mai mult limonada, ca-i vasoconstrictoare! :)
La Multi Ani!Ahoooo, ahooo!

Ce onoare, Atropa, sa te gasesc pe pagina mea. Si cum stii ca-s greu de cap, nu pricep ce ai spus cu \'regulatul\' ala in trei simplu. cand mie-mi place in dublu mixt :)) :D
Vezi tu, oranjada bauta in cantitati industriale face rau organismului si devin si eu vasodilatator, sau poate cine stie, voi deveni si vasoconstrictor intr-o buna zi, nu inainte de a avea mici halucinatii de la o atropina ingurgitata in nestire :)
La multi ani cu voiosie