arta zborului la sol

hai ca poezia ta o asteptam. asa, sa stam la taclale un pic. si zici ca te intalnisi cu ingeru\' si era un pic ceacar. si tu i-ai spus ca vrei sa fii Icar. si el ti-a zis, Bre Bogdane, revino-ti, cum adica sa zbori? si iti mai cresc si aripi. is that legal?

No, vezi? ti-a zis sa mai astepti. hai ca imi placu\' dar nu sunt eu pe creaca mea azi.

Dana, da, m-am intalnit cu ingerul ceacar, si mi-a dat una peste bot sa nu mai pup eu zboruri neautorizate si asa, inopinate, doar cand mi se nazare. acum ca am un an la dispozitie sa exersez arta zborului, poate ca imi piere cheful si ma apuc de scufundari. Acolo sigur nu voi da de ingeri ci de sirene, si apoi cine stie... :))
Iti multumesc pentru comentariul tau nostim si te mai astept pe ...craca mea (adica pe pagina) :))

Auzi, mie mi-a dat telefon ingerul cela care era ciclop, ca zisi ca era intr-un ochi si mi-a zis ca tu, Bogdane, te tii de goange, ca de fapt ai vrut sa zbori sarind de la etajul trei, te lovisi in cadere libera de pomul care ajungea pana la etajul doi, si te apuca asa o reverie in timp ce erai cu mainile-n ghips, ca de aia iti pareau tie aripile cam incomode si cam grele, bre Bogdane, bre! Cica, data viitoare cand vrei s-alergi iute dupa cafea s-o servesti pe vecina de la trei, iesi si tu pe usa, bre Bogdane, ca oamenii normali! :) si nu te mai tine de scurtaturi, ca de, drumul cel mai scurt, e doar cel cunoscut...din tata-n fiu. :))

Dincolo de gluma, mi-a placut :)

uneori simt ca trebuie sa urlu ca sa scap de sub povara gandului, sa am voie prin lege sa il ucid.
frumos ce am citit aici.
drag, dana

plinge isteric tricepsul meu
nu mai poate da din fibre la sala
nu mai maninc de citeva zile
pină la răsărit amurg amiază
or să mă ia arhanghelii
să mă lupt eu cu dragonul
judecător la tribunal
și tre să am prestanță în instanță
altfel îmi iau zborul
ți ajung pe drumuri
dau din colț în colț
din zid în zid
anul viitor sigur voi zbura
pe treptele iadului la Curtea Supremă
dacă mai dau atâta din picioare
de nerăbdare să mă întorc la
dansatoarea de la bare
care mi-a spus
că nu am nivelul bun al autorizației
îmi trebuie măcar așa mediu spre mare
nu mic mic mic
jumătate albastr jumătate roșu
și m-am tuflit muncind
pledoarie pentru ultimul proces
care nu se mai termină odată
că simt că îmi rămâne privirea
tridimensională și și-așa am 4 ochi
curând o să am ceață ceață ceață
și șase dioptrii plus mustață
deja sâmgele îmi pleznește furibund în tâmple
la munte la munte la munte
vacanțăăăăăăă judecătoreascăăăăăăăăă


Bodogănelule, ce-ai maică cu arhanghelii pe canicula asta, sau pe potopul ăsta? Ia vezi tu ce faci pe zidurile tribunalului, că te contrez de te bifez acolo. :)))) Onorată instanță, omul acesta e vinovat: și-a lăsat mustață în loc de aripi. :))))))

Daniela

În contre, azi, Bodogănelul,
Se tot răstește virtual,
Să fie plus în față semnul,
De la o sută literal?

Ne tot împunge, nu ne lasă,
Ne pune piedică-n cuvint,
Și face zgomot și apasă,
Recalcitrant doar la avînt!

Se știe că o divergență,
Naște progresul din idei,
Dar la Bogdan cu diligență,
Bodogăneala-i felul ei...

Te paște și te împresoară,
Zîmbind frumos și cu speranță,
În suflet însă te omoară,
Mirat el zice că... te-nalță!

Dar nu e bai și nu-i rușine,
Bogdanului, cînd ne compune,
Bodogănindu-l și noi bine,
Să-l ispitim să se adune!

Să se adune la subsol,
Să se contreze-n agonie,
De teama zborului la sol,
Și sentimente-n poezie!


drag FLORR!

Imi place ce ai scris. Am citit-o entuziasmat ca un copil sa vad finalul. Intre timp mi-au crescut aripi si mie si a aparut din nou archangel-ul ala cu permisu. I-am spus ca-l bat de-i sar fulgii daca nu ma lasa macar sa incerc sa zbor! :)) O singura intrebare de sfarsit: Zborul e ca mersul pe bicicleta?

Atropa, tropa tropa :) amuzant e comentariul tau, am o nedumerire, tu stai cumva la etajul trei, ca sa stiu de ce am sarit tocmai de acolo, de ce am luat-o asa subit pe scurtatura sa nu ma prinda cineva :)) Multuemsc de trecere si te mai astept cu nazbatii de comentarii ca asta.
Musat Dana, trecerea ta peste pagina mea ma bucura, multumesc ca ai trecut pe la mine si te mai astept.
Ela, mi-ai tras o contra la care am ras 5 minute de unul singur ca prostul :)))) Noroc ca e vacanta judecatoreasca pentru ca altfel in loc sa experimentez de pe acoperisul Palatului de justitie zborul de aeroplan faceam ca trenul :)) Mai vino si ma contreaza fara mila, da cu mine de toti peretii pragului de sus ca sa-l vad si pe cel de jos si sa strig: Contra pentru contra si ochi pentru...ochelari :))
Florin, fain de tot textul tau, am vazut ca l-ai pus si la tien pe pagina. Ma bucur ca iata, nu bodoganesc si nu contrez de unul singur ci ca vin din urma bodoganitori :) Asta e un lucru bun, semn ca simtul umorului e in crestere :))
Adrian, da, zborul poate fi ca mersul pe bicicleta, o data invatat nu-l mai uiti nicicand. Ma bucura comentariul tau, iar faptul ca ti-au crescut si tie aripi e de bun augur.
Va multumesc tuturor pentru gandurile si jucausele comentarii lasate aici.
Tuturor, cu respect si prietenie

Bogdan, in copilarie, intr-o vreme, incercam sa citesc \"Razboi si pace\". Nu am inteles nimic din cartea aceea. Mai tirziu, cind am citit-o de-adevaratelea, am inteles , pe linga cartea in sine, si de ce nu trebuia sa fi incercat sa o citesc cu citiva ani in urma. Nu-i era timpul!

Asa si cu poezioara asta a ta cu zborul. Acum il simt. Acum o simt. Ca pe o eliberare de plumb (poate plumbul lui Bacovia,cine stie?)

Mi-a placut ideea ingerului care simte nevoia sa te opreasca. Dar care iti da si solutia :\"anul viitor sigur vei izbuti dacă exersezi la sol
arta zborului…\"

Plec si de aici cu aripile intinse. Deocamdata la sol,

Elia, ma bucura comentariul tau. Da, numai la vremea potrivita, cand vine timpul, poti intelege anumite lucruri. Ai intuit bine. Iti multumesc pentru gandurile tale si te mai astept pe la mine, chiar daca trec mai rar pe pagina mea si pe site din motive obiective.