Bogdan Geana

și pe doamna Moldoveanu nu. Îți mulțumesc că mi-ai explicat stilul laconic, dar să moară ce-am pe casă dacă nu am văzut și eu Parisul. Ba am venit și acasă cu un breloc cu turefel, luat noaptea, când am scăpat de treabă, de la un domn de culoare în fix piața aferentă, mânca-ți-aș gurița ta. Am citit chiar și Groapa lui Barbu, pe care, știu că aici ești sensibil, o am cu dedicație: Am ascultat chiar și Phoenix (Cantafabule cu dedicație de la Phoenix și Lili Ochsenfeld - grafica). Da pă bune acum, tu chiar nu îi explici doamnei ce nu ți-a plăcut, pur și simplu ai tu ceva cu un text care nici măcar nu e trecut la Poezie, ci la Personale și te ștergi la derrier cu orice argument. Am remarcat, deja sunt fanul tău, faza cu invocarea suferinței, ceea ce mă face să cred că ești la fel de critic și cu domnul Vișan. Îmi amintesc de vremea când invoca diverse stări psihice precum o noapte nedormită de teamă să nu îi întindă bocancii pisica recent operată, pentru a cere clemență și a nu fi înlăturat de pe site pentru bădărănism.

A ajuns prost agonia, cum spunea și triunghiul bermude 2 și bichini 1, au dreptate antemenționații, păcat că nu mai au șansa să îl salveze. Tu o mai ai. Apropo, ai salutări de la domnul Vișan, ieri i-am refuzat iar un text în care te felicita pentru poziție.

Sper că te-ai prins că sunt laconic de ferentari.

Am citit cele trei comentarii ale dumneavoastră, după ce am citit textul doamnei Moldoveanu. După care am mai citit poemul de câteva ori. Din păcate doamna Moldoveanu a greșit, prin urmare îi atrag atenția acum, și este pentru ultima oară când o mai fac, că dacă nu îl trece rapid de la personale la poezie îi voi retrage steaua roșie. EVIDENT CĂ E O GLUMĂ!!!

Pentru că este un cord deschis de sensibilitate, este un poem vizual și senzorial totodată:

„cad în lume verbe moșite în ascuns, nebotezate”;

„cineva săpa și clădea lutul torcând firul vieții de la rădăcină
acela care trece de la un umăr la altul și ne leagă sufletul
în cumpănă și cruce dreaptă”;

„aproape de cimitirul cel vechi
unde am uitat un buchet de flori pe un mormânt necunoscut
de acolo a fost smuls un copac din rădăcină
și totuși rămâne o groapă ca un cuib
în care cade lumina lunii să se încălzească”

Eu văd aici numai metaforă și poezie în formă pură. Nimic „greoi, pretențios”, cât despre „plin de locuri comune”, îmi pare rău să vă dezamăgesc, domnule Ciobanu, dar verbul meșteșugit și tributar celuirău, acel nebotezat, meșterul Manole sau Lazăr (conform citatelor extrase de mine) sunt tot atât locuri comune ca și apocalipsa, pasărea flamingo sau automobilul. Este una dintre cele mai frumoase prin suferință poeme pe care le-am citit aici și cert vârful de stil pe luna asta.

Doamnă Moldovan, îmi amintesc că au fost momente când noi doi am fost în dezacord, însă, întotdeauna v-am adus argumente ca și acum. Dumneavoastră mi-ați răspuns la fel, argumentat, pledând pentru arta dumneavoastră. Așa se discută pe acest site, chiar dacă aparent în contradictoriu. Am încheiat prin armistițiu, însă, nu vă ascund că am continuat să vă citesc. Pentru că aveți un stil și o forță care s-au dovedit, în timp. Să vă retrageți acum, fără să luptați, nu ar fi corect cel puțin față de mine :)) , cu care v-ați luptat. Și e trist pentru poemul dumneavoastră care ESTE POEM că îl lăsați tăvălit de o părere, nici măcar fundamentată. L-ați abandonat, declasându-l la Personale. Chiar puțin îmi pasă de părerile altora care consideră că nu scrieți bine. Și mare greșeală faceți că vă lăsați demotivată. Suferiți? Scrieți! Nimeni nu scrie bine când e fericit. Nimeni.
Și schimbați urgent genul. Dumneavoastră scrieți POEZIE DE CALITATE.
De plecare, nici să nu aud.

Rog corecteaza.

din pacate ratezi lirismul prin inutile cuvinte de legatura care o transforma in reportaj. In primele versuri ai de doua ori "niste", de imi vine sa intreb: cate?

Iti dau steaua rosie de incurajare, ai curaj si asta trebuie luat in seama. Continua cu si mai multa imaginatie.

textului. Nu este poezie!

de saptamana asta. Matrioska 3D si 3HD - explicatie pentru cunoscatori. Pe ecuatia asta poti genera un curent aparte, zici ca e solutie muma de Modern Talking. Lasand gluma, numai buna de pus in rama, ca premiile lui IC. :)

Ghinionnul

In primul rand, permite-mi sa te tutuiesc, vorba ta, in cel mai rau caz va fi ultima oara. :)
In al doilea rand MULTUMESC pentru sfaturi, deosebit de utile, realiste si aplicabile chiar si pe termen scurt. Sper sa le vada si Radu si ceilalti editori.
Ma simt vinovat ca am adus aici in discutie ecourile prezentei celor trei in Agonia, insa mi s-a parut util de stiut metoda de intoxicare in social-media la care apeleaza in continuare, pentru ca, aviz amatorilor, de aici si pana la o delatiune de amploare a domnului I.C. nu mai e decat foarte putin. In ceea ce-l priveste pe domnul Dragos Visan, eu personal, independent de talentul sau literar, il voi considera nefrecventabil pe acest site. Pentru ca daca dispare domnul I.C. apare altcineva care il va atrage oricand de partea sa.

In concluzie, multumindu-ti de feedback.,
Bogdan

nu numai ca nu am nimic cu tine, ba chiar solicitarea si modul in care ai reactionat la nivel 50 mi s-a parut un model de umor si de demnitate. In comparatie cu tine, domnul Visan este penibil, iar domnul Caragea il face involuntar de rusine, batandu-i obrazul pentru milogeala de a fi reprimit in Agonia, sugerandu-i sa isi cultive fan base-ul pe facebook, unde, intre noi fie vorba, domnul Visan are constant cam 10 cititori, nu mai mult.

Noi doi nu am interactionat, si nu pentru ca scrii prost, nicidecum, ci pentru ca desi imi propun mereu sa citesc mai multi poeti si sa ajut, timpul nu mi-o permite. In conditiile de fata sunt suficient de egoist incat daca in afara familiei am jumatate de ora, o dedic intotdeauna unei carti si unei muzici.

Insa, fiind de buna credinta si vrand sa cred ceea ce spui, aproape ca nu pot intelege cum de oamenii pe care ii consideri niste nume in poezie nu ti-au spus niciodata ca scrii bine si ca poemele tale nu au ce cauta la Personal. Sa fie pentru ca altfel treptat ar fi riscat sa te piarda?

Eu zic sa le reincadrezi la poezie, sa le redai poemelor tale demnitatea si tu sa te responsabilizezi. Daca ai un caine caruia ii zici PORC, niciodata nu o sa il ingrijesti si nu il vei trata drept prietenul tau. Mereu il vei privi ca pe o piftie. La fel si cu poemele tale. Zi-le poezii si lupta pentru ele. Muza ta iti va multumi intr-o buna zi si te va darui cu inspiratie si indrazneala. E doar sfatul meu si sa stii ca daca nu il asculti tot nu am sa iti scad nivelul pana la -10. :)

pentru că domnul Caragea te-a pomenit pe FB drept al treilea steluțar, alături de domnia sa și de domnului Vișan, care, părăsind „corabia” Agonia împlinește profeția prăbușirii acestui domeniu în derizoriu. Eram curios să știu cum te poziționezi, pentru că, recunosc, m-am ferit atunci și mă feresc si acum să cred că atunci când ai cerut nivelul 50 ai fi făcut-o în urma unor discuții private cu domnul Caragea. Sincer, am crezut că e o glumă și că vei reveni curând la sentimente mai bune.

pornind, din respectul pentru dialog, de la o întrebare pe care ți-o adresam și la care nu mi-ai răspuns. Ți-o mai adresez o dată:
„întreb în calitate de editor cum ar trebui să interpretăm trecerea majorității textelor tale, evident poeme, la secțiunea Privat?”
Problema este că, perpetuând acest gen de clasare, se poate ajunge oricând la abuzuri, nimeni nu își va mai permite să roage pe nimeni să treacă un text de proză (inclus la poezie) la proză, pe criteriul că și proza este foarte personală, cam ca scrierile tale. M-aș fi bucurat dacă aș fi aflat motivația ta, pentru că, puse cap la cap, astfel de informații pot duce la îmbunătățiri ale regulamentului și implicit ale site-ului.

În altă ordine de idei, nu aș fi dorit să discut din nou speța celor din titlu, o fac însă pentru că i-ai adus în discuție, afirmând câteva inexactități:
- Dragoș Vișan este un domn pe care eu, ca editor revenit, de un an și ceva, l-am moștenit degradat de Eugenia Reiter, care, deși activa ca și clonă, tocmai provocase un scandal care o țintea pe Ottilia. A urmat o zi întreagă de spălat rufele în subsolul comentariilor, în care domnul Vișan a acuzat inclusiv nopți nedormite din grija pentru pisicile operate. Iubitor și tovarăș cu animalele (evit să spun stăpân sau posesor) am încercat să îl înțeleg și să susțin reabilitarea sa și prezența sub numele său real. Dragoș Vișan. Acest lucru nu a fost agreat de la început de mulți dintre cei prezenți, printre care chiar Ottilia, însă, din respect sau încredere pentru mine, pentru care le mai mulțumesc încă o dată, au acceptat ca domnul Vișan să fie reprimit,
- aproape un an mai târziu, domnul Dragoș Vișan mă atacă din senin, acuzându-mă că ceea ce scriu eu nu ar fi poezie și că ar trebui reîncadrată. Cam ceea ce încercam să înțeleg de la tine adineaori. După care, deși i-am explicat elegant și filologic despre ce este vorba recurge la două gesturi josnice:
1. scrie el însuși un poem nimic mai mult decât un text de proză, segmentat în versuri, vrând să arate, prin analogie, că ce aș scrie eu este egal cu ce tocmai a postat domnia sa,
2. compară un text de-al meu cu o anumită problematică cu o poezioară simplă și senină a unei domnișoare, motivând că titlul acesteia „Mărul” are valoare, în comparație cu titlul poemului meu, mult mai lung. Domnul Dragoș Vișan laudă efectiv cele două silabe din titlul domnișoarei, iar acesta pretinde că ar fi chiar un argument de critică literară.
Acum revin la cele spuse de tine. Domnul Vișan este nimeni în literatura română, pentru că bănuiesc că nu se face vorbire despre locul lui în literatura universală. Pus la punct în subsolul poemului „Mărul” de domnul Ionuț Caragea, cu argumente de analogie obligatorie între texte în critica literară, domnul Vișan și-a pierdut pe loc toată credibilitatea pe care o mai avea. Iar acest lucru și datorită afirmației, corecte de altfel literar, a prietenului său domnul Caragea.

Îmi pare rău că nu m-am putut detașa mai mult, după cum spui tu, însă e bine să știi că niciodată nu am făcut nimic doar pentru că unul mă vroia mai detașat și altul mai implicat. EU sunt EU așa cum sunt, iar paradigma editorului sau a evaluatorului perfect este un mit de prost gust, numai bun de folosit în manipulare. Recunosc cu mâna pe inimă că nu mi-am propus să trăiesc pentru a îndeplini așteptările tale. Expunerile din partea lor pe care le-ai citit pe site sunt cele care puteau fi publicate ceea ce am și făcut, deci e bine să știi că aceștia au avut dreptul la replică. Domnul Vișan de exemplu, în două dintre textele pe care nu am vrut să le vedeți, dar care sunt deosebit de grăitoare în ceea ce privește instabilitatea sa emoțională sau manipularea (nu este rolul meu să îi analizez personalitatea) mai întâi mă jignește, după care își cere scuze aproape lăcrimând, spunând că a avut zile proaste și că eu aș fi cine știe ce mare valoare...
În concluzie, da, după recidiva domnului Dragoș Vișan considerăm că absența sa este benefică Agoniei.
În ceea ce îl privește pe domnul Ionuț Caragea, am declarat și susțin cele spuse: cel care a putut să reclame un confrate la Administrația Prezidențială, acceptând în cele din urmă ca acesta să fie judecat de poliție, atenție, nu de o comisie literară, ci de organe de poliție și să fie pedepsită nu are ce căuta nici în preajma mea, nici aici. Pentru că noi nu încurajăm astfel de comportamente. Pentru că prezența sa ne face pe toți să ne temem și de umbra noastră. Dacă mâine domnul Caragea ne reclamă la Administrația Prezidențială că prin textele noastre îndemnăm la lovitură de stat? Îl poate careva absolvi de astfel de reacție? După aberația cu organele de poliție care evaluează arta Medeei Iancu, totul devine posibil. Cu toate acestea domnul Caragea a fost degradat nu pentru prestația sa culturală, ci pentru că, după ce se făcuse liniște la câteva zile de la plecarea domnului Vișan continua, în ciuda avertismentului nostru, să explice tuturor cât de inuman sunt eu, care nu îi mai dau încă o șansă colegului (și, aflu cu stupoare, prietenului său cu care tocmai ce se porcăise aici, pe site), culminând cu retragerea textelor sale. Regulamentul spune că acest lucru se pedepsește cu nivel 0 (zero). Acestea sunt motivele coborârii nivelului domnului Caragea, iar această decizie nu este doar a mea. Și pentru că în imaginația domnului Caragea o suspendare de 1-3 luni pentru domnul Vișan le-ar fi rezolvat pe toate, după care am fi revenit la normal, am considerat că a venit momentul să dăm un exemplu și să tăiem în carne vie.

În speranța că am fost suficient de clar îți doresc numai bine.

de multe lucruri, dupa cum spunea mai sus, cu vadite trimiteri oculte, domnul Ionut Caragea, as vrea sa te intreb in calitate de editor cum ar trebui sa interpretam trecerea majoritarii textelor tale, evident poeme, la sectiunea Private?

Te abordez pentru ca penuria de stelutari, semnalata si de domnul Ionut Caragea (3 disparuti de pe site) pare sa se acutizeze in ultima perioada si as dori sa lamurim acest aspect. :)) Fara stelutari acest site moare, pare sa anunte profetic domnul Ionut Caragea, iar odata si cu preconizata retragere a ta vom scrie constant doar vreo 8. Sau chiar 7. Banu, 6. Leo şi Claudiu nu se numãrã, deci 4, eu sunt cu cumul de functii, nu exist, deci au mai rãmas 3. Naseul la orizont!

In alta ordine de idei tu ai cerut 50, nimeni nu ti-a retras nivelul de stelutar nici din motive estetice, nici de incalcare a regulamentului. Ai cerut, ne-am executat! In cazul celorlalti doi da, nivelul de stelutar le-a fost retras pe motive de neobiectivitate.

Zi si tu ceva ca sa o bifam si pe asta!

în exprimare, aproape matematică, stăpână pe sentiment, vicleană rău în intenționalitatea sa.

Felicitări.

In clipa asta inclin sa cred ca monolitul asta al tau, de mai jos, poate supravietui in orice circumstante. Paradoxul este ca ai construit o paradigma de stare pe o negatie modulara: fara, gonise de-acasa, noaptea-stele verzi, in parte de sine statatoare si plina de semnificatii insa, la interpretarea pozitivà, deschizatoare de noi sensuri ale unui univers defect, poate invers, sigur maladiv, un univers care nu iarta, ca o boala de piele, ca o pelerinã sobra smintita cu stele verzi:

"este omul fără Dumnezeu
se numeşte octombrie
îl gonise toamna de-acasă
descumpănit a luat-o pe unde
noaptea năpârlise numai stele verzi".

Felicitarile mele sunt un eufemism!

Mi-ai amintit cu drag de Ion Nimerencu. Eu zic ca daca descoperi supapa umorului din comentarii esti salvat.

că va fi Sagan, dar a devenit dintr-o dată noir. Film noir. Cât pe ce lettre noir, însă ai alunecat în Amelie.

Din fericire pentru dumneavoastră aveți circumstanțe atenuante în ceea ce privește „aprecierea” de care se bucură aici cineva perceput drept al nimănui. Zilele trecute chiar am avut un schimb de impresii cu Iulia pe această temă, simțind și eu pe pielea mea ceva similar pe vremea când semnam cu pseudonim. Din această perspectivă nu m-aș grăbi să vă degradez pentru că ați fi folosit pseudonim, chiar dacă regulamentul nostru spune altceva. Ideal este să nu o facem, dar, după cum spuneați și dumneavoastră, nimeni și nimic nu e perfect. Și poate a venit vremea ca unii dintre noi să „mentorăm” membri noi care trec nevăzuți. Este și aceasta una dintre propunerile mele de evoluție pe acest domeniu.

Pe de altă parte trebuie să înțelegeți că eu cel puțin, în urma întâmplărilor din ultimele 2 săptămâni nu mai accept niciun fel de derapaj, iar în cazul dumneavoastră trebuie să recunosc că dacă nu v-ați evidențiat inițial prin text, ați reușit să o faceți prin acea ieșire pe care nu am mai tolerat-o.

Prin urmare îmi cer scuze, m-aș bucura să știu cine sunteți în realitate, în eventualitatea că ne-am cunoscut înainte, ba chiar în măsura în care pot să vă ajut să fiți mai vizibil . Nu este niciun partipri, același lucru îl încerc și cu alte nume recent promovate sau pe nedrept neremarcate. E ok și dacă nu ne divulgați adevărata dumneavoastră personalitate. Prin urmare aveți din nou 100 însă, cu scuzele de rigoare pentru qui pro quo, însă vă garantez că a doua oară, dacă derapați, nu voi reveni asupra deciziei mele.

Baftă la scris!

dumneavoastră fiind???

in titlu. Rog corecteaza!

celei mai bogate mese de suflet, imposibil de găsit nici măcar în cele mai de fiță restaurante. Simplă, aproape matematică, construită pe baza unui cod elementar, ceea ce îi dă și castitatea de geneză și de timp primordial. Iarăși un poem masculin scris atât de bine de o doamnă. :)
Felicitări!