Bogdan Geana

n-ai cu ce mãi, n-ai cu ce, o alta reclama! Daca ar fi citit regulamentul ar fi stiut ca se cer comentarii argumentate. De acum are nivel 10, ca sa putem controla totusi fiara din inginer. :)

Este un banal text si atat.

De limbã românã.

Leo, totuși nu vorbim aici de Laurie Anderson sau de LULU al lui Lou Reed cu Metallica. Sau de Waters ultimul (DSoTM redux), cu textele lui suprapuse pe Dark Side. E atât de uzat și de ieftin procedeul ăsta încât aproape că l-a desființat pe poet în Neoancea Nesorin.

acum să vedem dacă dispar stelele, va trebui să așteptăm puțin. Oricum, textul e bun, merită atrasă atenția și să îl citim.

o dată, o încercare și posteaz-o cu mențiunea asta. Până la urmă suntem un atelier și dacă nu exersezi în atelier, nu vad unde ai face asta mai bine. Baftă!

asa a plecat.

De fapt mi-aș fi dorit să fii oricine, numai să nu te comporți ca Rudy. În consecință, după ce mi-au ieșit peri albi cu triunghiul 2 bermude și un tetra nu mai doresc încă o bătaie în noroi. Ai de la mine un zero, fie până la -10, fie până te potolești.
Să-ți fie bine.

si George si Emilian au dreptate. Eu nu gasesc nimic memorabil la poemul tau, ca sa pot eventual cita. Mai mult, alaturarea Penelopei mi-a smuls chiar un zambet. Dar...

Dar...

Dar....

Textul tau e armonios. Citit vad stangaciile, recitat insa ma atinge si primul vers cu "cuvantul-cuier" ma chiar bantuie.

Asa ca iti dau un sfat: rupe ordinea! Topeste modulele, pentru ca acest text este o alaturare de module. Si invita in casa tot ce iti trece prin cap, asa cum vampirul isi invita victimele. Ai feelling, ai un simt ciudat si temerar, educa sentimentul riscand mai mult!

Evident politicul contamineaza, zbarceste si usuca. Solutia ta are happy endingul la vedere, pe termen mediu si scurt. Pe termen lung nu ramane decat o zbatere. Daca nu am scris nimic despre solutia ta este pentru ca numele atrag derizoriul. Sa il pui pe Basescu langa Ulise e ca si cum locul lui Covaci din Phoenix ar fi luat de Gigel Frone. :)

Cuvantul e pamant, cuvantul e paine. Singura constanta e vinul, desi, nici el nu mai e ce era. De pilda, odobestiul este pamantul meu alternativ pe care l-am mancat, l-am sapat, l-am baut si unde cand pot evadez ca un fugar. Acolo am copilarit, pe vremea cand galbena exista. Astazi e doar o amintire. Cuvantul insa ii poarta taninul, precum poemul tau. Esti un iscusit somelier.

Daca ti-as da steaua rosie pentru odobesti nu m-ar mai spala nicio apa. Dar iti promit ca intr-o noapte instelata sa cautam la un pahar de vin o stea care sa merite acest poem.

cum nu exista poeziile zapezii (nici Serbarile Zapezii nu mai sunt :) ) poemul tau este proiectia cosmica a acestei capodopere a lui Unamuno, cel putin asa o vad eu.
https://www.poezie.ro/index.php/poetry/133573/The_Snowfall_Is_So_Silent

Exista insa o dialectica a luciditatii si un blestem al fiintei ca un tegument belit, un fel de terminatie nervoasa a Gaiei. Vorba lui Morrisson: Yes the river knows...

Sa fiu al naibii daca nu am vazut cosmosul tau intr-o noapte cu luna, in capatul viei.

Sunt innebunit dupa poemul tau. Eu vad aici "cartierul evreiesc" din Bucuresti, Pamantul Sfant si Marea Rosie secata. Vad plus si minus, vad constructie si deconstructie intr-un perpetuum mobile ca mostenire de familie. Leo are dreptate cu lexicul, insa, eu cred ca asta e farmecul textului tau, dualitatea nou-vechi. nelipsita din orice ADN. Gandurile tale esti tu, textul tau lauda omul. El este masura marilor, el este operatorul pompelor de vid.

P.S.
Daca ar fi sa scoatem o antologie antirazboinica textul tau ar trebui sa fie cuvantul inainte.

Multumesc si felicitari!

Un poem tensionat și claustrofobic, precum o arenă de fobii în care ești aruncat și somat să rămâi rațional, Mai juxtalist de atât nu se poate, m-aș simți onorat să accepți și să îți însușești această stare de fapt. Există „Amused to Death” al lui Waters, dar există și foarte actualul ”Dark Side of the Moon, redux” (2023), în care Waters de astăzi, dincolo de textul clasic al pieselor și un instrumental poate puțin mai alterat își citește epitaful de dată recentă. Cred că textul tău se potrivea mai bine pe acest foarte nou produs Waters, în detrimentul poemelor sale, mult sub așteptări. Felicitări!

Imaginea tatălui ca un canion, ca o albie de fluviu, prequel la „Hounds of Love”, Kate Bush. În deplin acord cu ce spune Iulia, cu un puls puțin mărit la Încerc în cerc. E simplu, elementar, dar cuceritor. Unele lucruri nu pot fi explicate.

Eu sunt sensibil la: „întunericul poartă numele fiecărei zi”. E un text foarte masculin, apropo de ce vorbeam mai deunăzi cu Iulia, care îți definește distinct patina. Parcă mă doare să te felicit. Aș fi preferat să îl citesc într-un roman fantasy. Acum mă gândeam cât poate suna de real, deși în aparență poate părea naiv: „aș vrea să te strâng în brațe fără vreun motiv.”

mulțumesc, e exact cum spui tu, am vorbit cu Radu, o să vedem. Ai dreptate și în ceea ce privește armonizarea dintre „gemenii golului”, nu îți ascund însă că nu pricep ce îi poate mâna în luptă. Nu am să părăsesc corabia, asta e sigur, însă voi recurge la ceva ce mie personal nu îmi place: voi refuza să citesc orice text aparține acestui triumvirat. Este deopotrivă trist, însă, se pare că nu avem altă soluție, dacă vrem să nu ajungem să ascultăm de dispozițiile venite pe axa bermude2.0 - tetra cu sistem clasic prindere moș și babă. Continui să sper că recenta constatare a doamnei Chindea, tot de pe FB, că aici nu se mai discută, le va deschide celor trei orizonturi noi: „Sunt sute de site de poezie - nu e Agonia singura, și oricum tresele de poet nu le acordă decât cititorii prin timp!”

Apropo, cine vrea trese de poet? Eu unul sigur nu, sper că este evidentă discreția cu care îmi înconjor pasiunea. Să auzim numai de bine, de mine, de tine, de noi, NU ÎNSĂ și de ei.

Pana acum, astazi, domnul Visan a trimis cateva pareri personale pe care le-am refuzat. Caracteristica comuna a acestora este bipolaritatea si blestemul. Da, ati citit bine! Aici, in acest fragment pe care am decis sa il vedeti ca sa intelegeti cum functioneaza manipularea in care probabil domnul Vişan a ajuns sa creada, vorbeste doar despre judecata de apoi, insa in textele refuzate efectiv ma ameninta cu blestemele.... Domnul Visan este si absolvent de teologie, ceea ce ma inspaimanta si mai tare. Nu, chiar nu mai are rost. Nu mai are rost pentru ca ceea ce i se intampla domnului Visan este deosebit de grav, iar explicatia nu sta in dragostea sa pentru poezie, ci in izolarea sa in aceasta lume iluzorica a atelierului virtual, a non-contactului direct, a mistificarii de care profita la discretie. Am primit, de exemplu, un text acuzator de o violenta rar-intalnita, postat astazi si pe pagina sa de facebook (unde la fiecare post nu are mai mult de 8-10 like-uri), continuat de o pledoarie la clementa si osanale dedicate-mi, numai bune pentru utilizare spre preamarirea egoului. Pe mine lucrurile astea nu ma intereseaza. Doua stari una dupa alta. Blestemul si declaratia iresponsabila de dragoste. Grav este ceea ce i se petrece domnului Vişan. Nu e usor si nu va doresc sa cititi ce mi-a fost dat mie sa citesc. Tot ce am filozofat astazi cu Iulia si Claudiu se prabuseste in instanta negurii de pe privirea si sufletul domnului Vişan. Nu va ascund ca sunt la un pas sa le redau celor 3 nivelul si sa ma retrag. Sa judece cine vrea dupa plecarea mea. Poate ca unele lucruri nu sunt menite sa traiasca in coma. Sper ca noaptea sa fie un sfetnic bun.

Recititi: "în calitate de editor, nu accept ca nepotul retardat al dicteului automat, emanat de domnul Vișan să fie încadrat la poezie."

Poemul dumneavoastra domnule doctor in filologie ! Nu dumneavoastra, evident! Puteti trage orice enunt al meu in derizoriu, locul dumneavoastra nu va mai fi niciodata aici, ci doar in subsolurile acestui domeniu.

bermudelor (2 la număr) și tanga (sau tetra).

Kudos!