Bogdan Geana

Rog mutați acolo

al acestui site. Rog mutați poemul acolo!

Rog corectură

permite-mi să îți povestesc ce a zis soția mea, pe atunci prietena mea, când jucam Football Manager. Mi-a spus scurt: dar știi că ei nu există, da?
Așa îți spune și agnosticul din mine: știi că Dr. House nu există, da? Altfel Hugh Laurie este un actor cu un portofoliu interesant (Black Adder cel puțin), dar și un muzician destul de decent.
Mersi de trecere!

da

TUBLUR

gata, am ieșit din post.

momente încântătoare de post negru. Vorbim mai pe seară, după ce ne umezim puțin bolta palatină :)

de ce sa ma supar? Aici insa e vorba despre ceva ce numai nemtii au avut, cel putin in acceptiunea moderna a celui de-al doilea razboi mondial. Nu stiu sa avem termenul in limba romana, dar in engleza e "Joy division". Freudenabteilung. Sa traduc titlul in romana e ca si cum as traduce "spleen". Sper sa nu te superi.

forever. Purple nu e deloc, nici cu Gillan, nici cu Coverdale, nu e locul lor aici. E Naarghita (Maria Amargjhioalei) însă, consăteanca mea din Vrancea, dar despre ea, altãdatã. Multumesc de prezenta ta in joc.

din titlu sa insemne ce si sa fie referire la ce si ce spune asta despre partenera din poem?

Si m-as bucura sa fiu citit de oameni care dispun de asa ceva si care, precum Jeff Daniels in Purple Rose of Cairo, coboara si intră în lumea mea, dar nu pentru a ma intreba daca sunt original, sau pentru a-mi semnala că papagalul meu este coborat din Piratii din Caraibe. Nu rade, exista un anumit tip de oamen cu o discutabila cultură care identifică strict imaginile pe care au apucat ei sa le asimileze. Nu exista decat un singur papagal, un singur patern de tatuaj şamd.
Revin. Poezia mea e un vals. Cu un el ai o ea care, cam cum ai zis si tu, mai fac inca o incercare de a se reinventa, de a eradica plictisul, rutina. Numai ca nu e dupa ei. Atentie la circularitate: "remanierea sentimentelor" vs. "nu se tranaformă nimic". Ea e la un pas de a fi beatificatã (castã) - desfatarile cu altii de care spui tu, el, ştanțat sub 8. Poate îți aminteşti de o formă artizanala din metal, de taiat in coca mucenicii muntenesti. Martiriu? Poate. Rujul e trimitere la indiencele cu bulină în frunte, când mâna tremură vorbim de o boalã contagioasă nu?
Mi-e si frica sa iti mai dau si indiciul Isis si Osiris, sau Luceafarul si Catalina, ca imi aminteste Maria ca parca a mai citit pe aici ceva similar. :)

Mersi de joaca de-a imaginatia.

care este de fapt un exercițiu în urma căruia te verifici doar tu pe tine, pentru că în realitate nu interacționezi deloc cu mine. De fapt, tu vrei să calculezi doar măsura în care cultura, educația și baza ta de date recunosc anumite lucruri scrise de ceilalți. Tragi linie și rezultatul este: cocktail. Îți scapă însă vibrația, mesajul, sufletul, liantul care orchestrează dispunerea imaginilor și dă valoare colajului, acolo unde e. Iar aici este și colaj. Altfel, nu ai fi încheiat cu întrebarea ta retorică, dovadă că nu ai prins zeflemeaua versurilor mele de final:
„vibrații de energie negativă
pe care le putem evita evadând într-un câmp
electromagnetic
cu maci„
Adică: scăpăm de tot ce e rău evadând în spații de reverie, fie ele, ca în cazul de față, preponderent halucinogenice.

În încheiere ți-aș spune că te mai aștept, dar adevărul e că decât să te chinui în halul ăsta, mai bine stai tu cu ale tale...

Ascundemă-n

nu mai e mult ți

diacritice!

Pentru ca ti-am dat nivel, aşa se face treaba pe la noi. Ceea ce nu ştie nimeni şi acum a venit vremea să le spunem, este că de la 101 cuvinte de laudă în sus, comentatorul trebuie remunerat cu 200 euro. Aşa că , Albert, luni cred că primeşti plicul, returneazā, te rog, porumbelul!

Pentru ca ti-am dat nivel, aşa se face treaba pe la noi. Ceea ce nu ştie nimeni şi acum a venit vremea să le spunem, este că de la 101 cuvinte de laudă în sus, comentatorul trebuie remunerat cu 200 euro. Aşa că , Albert, luni cred că primeşti plicul, returneazā, te rog, porumbelul!

este licența mea poetică de a intra, împreună cu alți încă viețuitori, cu bocancii în algoritmul celor mari care murind nu mai au grija asta. Cu alte cuvinte "noi îmbãtrânim, ăştia care te amintesc an de an". Ia-o ca pe o apoziție livrescã.

"În viață merită să încerci", spune un vechi proverb chirghiz, care a contaminat ulterior şi folclorul poporului funafutez prieten, în special din zona capitalei Tuvalu, devenit: "în promovare merită să încerci". Dumneavoastră acționați pe mecanismul funafutez. Apreciez. Însă astfel de momeli încercați la alții mai verzui. La mine nu ține. De fapt dumneavoastră încercați să vă popularizați domeniul, pentru ca membrii Agonia să vă facă trafic, probabil contra unei promisiuni de publicare, desigur dacã arta lor este pe gustul cãpitãniei. Pe Agonia nu e aşa, la noi doar comportamentul sau gândurile lor întunecate pot opri autorii din a fi publicați. La noi cresc, la dumneavoastrã sunt şanse să vă crească site-ul şi egourile celor aleşi să guverneze peste destinele autorilor. Evident că nu ați scris ca să mulțumiți, ci ca să recrutați. Şi nu ne-ați fi atras atenția dacã nu am fi constatat cã de Agonia nu se spune nimic, de Agonia, unde trei dintre autorii care publică şi la dumneavoastră şi-au făcut şi încă îşi fac mâna. Sunt liberi să scrie la dumneavoastră cât mai mulți, dar să ştiți că maniera aceasta nu este corectă, iar acest lucru se va vedea într-un timp foarte scurt, pentru că longevitatea nu este un lucru uşor de obținut.
Prim urmare nu vã mai victimizați, nu vã oropseşte nimeni aici şi nu vă obligă nimeni să vă lăudați cã veniţi de la Revista Vorbelor Grele. Doar cã nu vă ajută la nimic. ZERO.