Privirii stelele clădesc imperii

cu mulţumiri pentru mesajul detaliat şi delicat
pe care mi l-aţi lăsat anterior,
vă rog din suflet
să vă aplecaţi şi asupra acestui text...
Mulţumesc anticipat!

O rog şi pe Iulia Elize
să-şi spună părerea...

Haideți să lămurim întâi două probleme:
- eu sunt un simplu cititor care a răspuns apelurilor insistente făcute de dumneavoastră; dacă am tratat cu seriozitate comentariul anterior, asta nu înseamnă că aș fi cine știe ce „critic avizat” sau vreo „autoritate în domeniu”, nici vorbă; în plus, în ceea ce am scris la celălat sonet, intervine și mult subiectivism; deci, vă rog să nu mă mai solicitați că, oricum, în continuare voi citi și comenta după propriul plan.
- nu vreau să stârnesc, aici și acum, vreun dialog pe teme de poetică, stilistică, semantică, gramatică s.a.m.d.; oricum nu am de gând să continui cu alte comentarii.
Și acum, despre sonetul de mai sus:
- de „bine”: prozodia foarte bună; în plus, nu ne mai dați „exerciții de dicție”;
- de „mai puțin bine”: aceleași construcții „alambicate”, cu topică nefirească plină de inversiuni, aceeași impresie că forțați prea mult în folosul rimei, ritmului și măsurii.
Îmi permit să spun că dumneavoastră, domnule Petrea, care cred că aveți foarte multe calități necesare unui poet, nu înțelegeți sau încălcați cu bună știință o regulă elementară după care se evoluează multe procese, fenomene s.a.m.d., valabilă și în versificație. Mai concret, așa cum se spune că unele alimente (băuturi) pot fi și medicamente și otravă, totul depinzînd de cantități, proporții, asocieri și conjuncturi, tot așa sunt și „artificiile” lingvistice des întâlnite la poeți.
Cam atât, că deja este prea mult...
Părerea mea...
SĂNĂTATE!
Cornel Rodean

Părerea mea este că la Ştefan există un soi de automatism, de care nu mai poate scăpa. Să scrie 6 000 de texte şi să repete aceleaşi şi aceleaşi lucruri înseamnă că el a devenit sclavul propriului stil şi al propriilor neajunsuri. Chiar şi în aceste condiţii, o dată la 20-30 de texte, este capabil să făurească un sonet reuşit, ceea ce mă face să cred că are şi momente de inspiraţie. Asta însemnă că ar trebui să scrie numai în momentele de inspiraţie, făcând perioade de respiro, de acumulări. Şi mai cred că îi lipseşte lectura. În loc să ceară comentarii cu insistenţă, ar trebui să pună mâna pe cărţi de sonete, începând de la origini şi până în ziua de azi. Să citească câteva sute de cărţi, să analizeze fiecare sonetist în parte. Apoi să studieze un pic şi tehnicile folosite, ritmurile etc. Să folosească licenţele poetice numai în cazurile excepţionale şi asta numai după ce ajunge un cunoscător foarte bun al limbii române. Evident, Agonia este un loc în care mai poate fura meserie, de la cei care au cunoştinţe şi răbdare, dar înainte de acest lucru, trebuie să se prezinte, repet, ca un autor care a pus mâna pe carte şi şi-a depăşit condiţia. Eu dacă văd că nu face eforturi în această privinţă şi dacă mai văd că cerşeşte comentarii, voi păstra distanţa.

mulţumiri!

dumneavoastră perseverați în construcții alambicate unde inversiunea este la loc de cinste. Pe măsură ce epuizați nervos oameni plini de bunăvoință, care vă atenționează cu privire la greșeli, mergeți mai departe căutându-i pe alții. Întrețineți iluzia că sunteți citit, dacă asta vă doriți, dar de progresat, eu deja nu vă mai dau nicio șansă, câtă vreme nu învățați din aceste sfaturi.

vorba lui Ionuţ,
s-a creat un automatism la mine,
e greu să mă dezbar...

O să încerc,
cât pot...

domnii aceștia au dreptate și mai sunt și alții care ți-au spus că nu reușești cu sonetul. La ce îți folosește încăpățânarea?
Ți-am citit în timp și texte în vers liber și chiar ți-am spus că ești mult mai dezinvolt în acestea.
Poți lăsa sonetul în seama celor care îl stăpânesc.
Vino la poezia modernă!
Consider că poezia evoluează prin cei care doresc evoluția.
Nu te lăsa înjugat sonetului fiindcă nu-ți iese decât arareori. E păcat să te consumi aiurea.
Ascultă de cei care au performanțe. Nu-ți vor răul!
Lasă-te de sonet!

”Privirii stelele clădesc imperii” e alambicat...

Eu aș fi scris ”Cum stelele clădesc priviri, imperii” e rău la ”privirii1.-stelele-clădesc-2.imperii”,

adică privirii sau imperiilor, ce de fapt clădesc stelele?

Așa este cazul cam la 80% din sonetele tale. Dacă o să ții seama de toate sfaturile oferite, mie mi se pare că e bine că ți se oferă sfaturi și că le ceri, ideea este să scapi de aceste inversiuni și de multe ori ai și poticniri. ”Și-n geam sunt roze-n diamant înec” păi tu te referi la geam sau la diamant? Nu vezi că ești cu piciorul de idee, în două părți?

Ideea e cum am spus: Ai și sonete bune, încearcă să schimbi stilul de a scrie și să îți iese versul bun, și după aia din păcate cred că trebuie să îți revizuiești și din spate, sonetele, să le faci pe toate pefecte.

Dacă te vei învăța să scrii bine, tre să iei fiecare poezie din spate și să o revizuiești. Dar merită, după părerea mea, pentru că e multă poezie scrisă (eu de exemplu, nu am atâtea sonete) Iar corectate ar da de o operă bună.

Dacă nu ți le corectezi și totuși deprinzi sonetul, te trezești cu 7000 sau câte ai de poezii cu defecte, ceea ce nu se acceptă la sonet, și următoare 200 sau câte ai cu stilul deprins, bune. Ceea ce e rău pentru cele 7000, pentru că te coboară, pe general (cele 7000 necorectate).

Deci dacă vrei părerea mea, continuă să îți îmbunătățești stilul iar când îl vei deprinde revizuiește și ce ai în spate... Părerea mea e să continui să scrii, poate merită dacă îți vei perfecta stilul. Mie alba ta mi se pare întunecată, te descurci mai bine la sonet unde totuși ai depus un volum mare de creație. Mai ai de învățat și la poezia albă...

Îți dai seama cum ai fi cu 7000 de sonete perfecte... Să ți le faci după ce stai un pic cu nasul în tehnica *literară.