Bogdan Geana

impresionează prin curățenia limbajului și aparenta simplitate. Mi-ar fi plăcut o ancorare puțin mai mundană și luxuriantă, poate puțin personalizată, de dragul anecdotei, programatismul în general mă sperie. Dar asta nu înseamnă nimic. Axiomele profunde sunt la suprafață de o simplitate dezarmantă. Felicitări. Și da, mă alătur Ottuiliei, numai bună de Radio. Te aștept!

sunteți foarte aproape de a fi respins definitiv de pe acest site. Gândiți-vă bine, înainte să ne forțați mâna!

Pentru ca remarc stilul asumat al lui Şerban, stil de columnist pe vechi, cu poezia si boemul unor vremuri si tipuri de gandire care aici isi au locul si publicul lor. Nu intamplator Serban are deja fragmente la Radio si probabil in acest we ele se vor inmulti. Cum sugereaza si Alexandru, acest specific este laudabil, iar eu ma simt foarte mandru ca scriu aici alaturi de Serban.

Iar Alexandru este si el la Radio, timid dar recognoscibil si foarte sensibil. Alt castig. Alexandru, ASTEPT TEXTE NOI.

iar Monica Mihaela Pop întocmește procesul verbal al întâlnirii. Este o artă să scrii poezie în aparență neserioasă care să deschidă universuri și să îți dea de gândit. Deși doar un carcalete, sau poate tocmai de asta m-am trezit citindu-ți poemul cu glas tare și interpretând melodic, partiturile. Poemul zilei de mâine pe fb și tare mi-ar placea sa o citești tu și să mi-o trimiți. E un deliciu, felicitări!

Dorobanți - Parcul Ioanid - Moșilor,
respectiv
Dorobanti - Parcul Ioanid - Ștefan cel Mare
sau
Dorobanți - Parcul Ioanid - Tei/Maica Domnului

băț prin gard. Echivocul persistă la tine, plus că om sunt și eu, mi s-a întâmplat să mă plimb în parc îndrăgostit - de altcineva, cum sunt foarte convins că și anumite plimbate care se lăsau plimbate de mine erau poate îndrăgostite de altcineva. Plus că atunci când vine vorba de Esenin și depresie, nici nu e foarte deplasat să îmi imaginez că cineva ar fi cu mintea în altă parte, dacă nu la depresie, atunci poate la dragostea cu altcineva??? :) În orice caz, textul tău e superb, nu stiu ce mai aștepti până mi-l trimiți să îl montez. În ultima vreme văd că te-ai cam lenevit.

Cu respect,
BG

90 până prin 99, cam asa. Din 93 pana in 99 mai ales pe timpul verii, dar uneori și cu ocazia micilor mele reveniri acasa de la facultate, cand incercam sa innodam sau sa reinnodam povesti ramase in suspensie.

aproape tot. Aproape tot, pentru că nu a spus nimic despre fantomele care apar mai ales la ceas de cumpănă sentimentală în Parcul Ioanid, cu podețul lui cu tot, o spune unul cu ceva vechime prin acel parc, nimerindu-se, nu știu cum la vțrful de sus al unui triunghi perfect al distanței dintre case mea si a câtorva pasiuni din perioadele efervescente și nimic despre acel ”tu foarte îndrăgostită”. Întreb și eu: îndrăgostită de cine? Să nu mergem totuși la sigur. Altfel, și mă raportez tot la George, depresia toată rămâne în sugativă dar... ce ne facem cu sugativa?

Felicitări.

P.S.
Pe fb este poemul zilei de azi!

este Poemul Zilei pe pagina de fb a poezie.ro. Multă baftă!

cel mai simplu pe numarul de whatsapp 0740 020 154, numărul de intrat în direct la radio.

Mersi mult. O voi monta cât pot de repede.

Aici: ca pe o haină împrumutată
pe care n-au curaj să o murdărească.
te voi contrazice și eu, în consonanță cu domnul Liviu Nanu. Ți-e frică să murdărești haina împrumutată dacă ești la prima „abatere” de acest tip. Pe urmă nu îți mai pasă. E minunat să aplici o axiomă pe un anumit segment, după care să admiri influorescenta fiecări funcții în parte, influorescenă cu metehne de contaminare mundană. Pentru că tu asta faci. Și când vei exagera puțin această contaminare îți vor ieși niște absurdități pasibile de dogmă.

Felicitări!

Se vrea la Radio Agonia. O poți citi și ne-o trimiți?

*Rămașii vor da mereu pomană prafului
și luminii” aici este centrul de greutate al poemului tău. Nu este cel mai reușit de la tine, dar Asia din el îmi zâmbește atât de plăcut că nu pot să îi refuz momentele de glorie. Spui multe cu puține cuvinte și ăsta e un merit. Eu după cele două versuri nu aș mai fi scris decât maxim un vers, ceva de un echivoc ptolemeic. Și atât, dar asta e altă treabă. Felicitări?

Ai vrea să îl trimiți împreună cu câteva dintre ultimele tale texte pentru Radio?

Jőlán, acesta este cel mai puternic text al tău de până acum aici pe site, este chiar și pentru mine o foarte mare surpriză.

„N-ar fi trebuit să rezervăm astăzi scaune goale,
În amintirea celor care au fost nevoiți să plece
De boli, de timp, de frig și de bere.”

Dacă îmi permiți un sfat: sublimează până la absurd, joacă-te, frizează la orice pas absurdul și dresează-l! Cred că ai această calitate, această armă teribilă.

Pe Fb acesta va fi POEZIA ZILEI.

Și licitez și pentru Radio Agonia, însă mi-ar face o imensă plăcere să îl citești chiar tu. Ce zici?

La Radio cu ea!

mă bucur că scrii și românește și o faci bine, spun asta, dat fiindcă avem ceva istorie cu multele texte, bune, de altfel scrise în engleză pe care ni le tot trimiteai aici. Iar pentru un prim poem. Felicitări! Așteptăm și altele.

și „tâmpele”. În rest, e o plăcere, mi-a plăcut suficient cât să încerc să îl citesc eu pentru radio, însă nu îmi place ce a ieșit încât dacă vrei, aștept să îmi trimiți varianta taaudio, în mp3. Și nu doar la acest poem. Aștept cu drag.

BG

îți voi răspunde strict în baza argumentului tău:
„Nu din falsă modestie, ci dintr-o opțiune care cred că mă definește, prefer să rămân mai degrabă cumva în spatele scenei. Expunerea constantă mă obosește și nu simt că este spațiul în care pot să funcționez cel mai bine. Rolul de observator atent, cumva de „sufleor”, mi se potrivește parcă mai mult.”

Opțiunea ta eu o traduc: mergem cu toții la munte dar eu voi sta în cameră. Păi de ce mai mergi la munte. Nu crezi că o parte din cei cu care pleci în excursie vor fi dezamăgiți?
Și vin cu o urare: îți doresc să găsești spațiul unde să funcționezi cel mai bine, dacă acesta nu este aici. Roluri de observator îți oferă toate celelalte site-uri de poezie din arealul web din România, care nu sunt nici poezie.ro, nici Agonia, și de pe care, îți spun un secret: unii vin aici și devin interactivi. Și te mai rog să ții cont de un aspect. Tu te bucuri mai ales datorită administratorilor care te-au remarcat de o anumită vizibilitate, care ți-a crescut nivelul și te-a adus în fața reflectoarelor. De aici și necesitatea de a dialoga cu ceilalți. În clipa însă în care textele tale nu ar mai fi remarcate, în primul rând datorită multor comentarii și a dezbaterii pe alte texte, s-ar putea ca statutul tău de observator să nu îți mai placă. Puține discuții, puține accesări.

Ăsta este motivul pentru care invităm autorii pe care îi apreciem să ni se alăture. este vorba despre un mecanism pragmatic mai mult decât despre unul sentimental.

care îmbină fericit clasicul cu postmodernismul, însăși calea POETULUI în trupul de istorie al României. Felicitări Alina.

Dacă îmi permiți, îți voi citi eu poezia la Radio, dar ar fi bine să ne trimiți textele tale citite de tine. Dacă nu ți-e cu supărare.

BG

de la concurs încoace te observ și îmi face mare plăcere să te citesc. Aceta este și motivul pentru care recomand acest poem ca o introducere în alchimie, îl recomand atât aici, cât și pe facebook. De asemenea, m-aș bucura ca, așa cum ai făcut cu prilejul concursului când ne-ai trimis poezia ta ai face mai des, ne-ai trimite textele pentru Radio Agonia. Pentru mine e ceva ușor neobișnuit să avem o poetă câștigătoare care se afișează la Radio cu un singur poem. Uite, fac eu un pas înainte și îți voi citi acest text la Radio Agonia, dar mi-ar plăcea să avem și varianta ta, modul în care simte autorul fiind ceva special, pe care ni-l dorim des la Radio. Acestea fiind zise, mă raliez Ottiliei și te rog să fii puțin mai prezentă, nu de alta, dar dacă cel puțin doi îți spun că faci bine când te implici poate că ar trebui să te implici. :) Cu mult drag și uimire, BG

textul e de aseara, citit de mine pe Radio Agonia.

De asemenea, un alt text al tau este recomandarea noastra la POEMUL ZILEI de astăzi.

Felicitări!

Acum, lasă lenea de-o parte și vino și cu interpretările autorului la textele tale.

BG