​am o datorie mai veche la tine pe care trebuie să o onorez pe o perioadă de minim 99 de ani

ți-am tatuat sub sânul drept poetularenevoiedetine

și am plecat în grabă, cu cheia la mine, în locul ei

am băgat sub preș ochelarii. făceam tot posibilul

să nu fiu cu tine când te vei trezi, să nu mă vezi

conștientizându-mi destinul și menirea pe pământul

ăsta creat de tine pentru mine și dăruit pe 99

de ani de metaforă sau, dimpotrivă, de sintagme

administrative: stimată domnișoară, cu deosebită conside

rație

și am luat-o pe câmp, către lac, ca o pasăre care

nu poate zbura, în bătaia ochilor tăi, dacă te-ai fi trezit

până să mă scufund, doamne dumnezeule, mi-ai dat

aripi și totuși nu zbor, găină a pășunilor și înger numai pe

orizontală, ca un sectorist vânând omenia într-un abator,

astăzi am dreptul să evit dezamăgirile, dacă nu mă

iubești atunci nu te iubesc nici eu și totuși ceva mă oprește

mereu

așteptând să se facă devreme, am găsit sub o piatră de râu

cel mai mic volum luceafărul tipărit vreodată la timișoara. atunci

am realizat că îmi uitasem la tine ochelarii și am decis să mă

întorc. habar nu am dacă sunt poet, dar știu că poezia m-a făcut

să trec pe la tine, să îmi aprind o țigară și să pun pe foc ibricul de

cafea.