bogdan dragomir
Verificat@bogdan-dragomir
nascut: martie 1989
Nu stiu daca este momentul insusi...cine poate sa stie cu adevar asta? Multumesc mult ca ai trecut prin Nod.
Calin,
Ca sa raspund la intrebarea direc adresata mie, anume- daca am mai avut rezonante critice...iti pot spune ca nu. Din 2004 cand am facut greseala sa public primul volum de poezie- \"Cadere de ingeri\" (spun greseala intrucat varsta mea de atunci- 14 ani- a parut a fi nepotrivita, caci, de cele mai multe ori, acest aspect mi se incrimina si nu textele), am primit doar cateva critice pozitive legate de carte (in 3 reviste), si o nominalizare la premiile de debut Nichita Stanescu. Dezamagirea a fost mare, dar nu neasteptata. Am decis sa ma scindez de constiinta poetica. Asa am si facut pana anul trecut in lunile de iarna. Apoi, am intrerupt din nou...pana mai de una zi.
Iti multumesc de comentariu. E o hermeneutica lucida. Astept si interpretarea mistica.
Carmen,
E bine ca ai reasezat (intr-un fel) textul...se vede ca in spate sta un efort rational de al patrunde. Se intampla rar aici. Ma bucura.
Pe textul:
„Nod" de bogdan dragomir
Pe textul:
„monolog lângă lemn. seducția efemeră a nemuririi" de Plopeanu Petrache
E stiut, suprastiut...a devenit aproape organic acest fapt (nu spuneti nimic nou, ba deveniti vulgar, o pastija anacronica a unei colectivitati suprasaturate de asa ceva) . Consemnati o evidenta supraconsemnata...eu nu spun ca nu este asa. Spun ca NU este o forma de creatie. Reveniti-va, mergeti in parc si recitati-o declamativ acolo, o sa va gasiti si un auditoriu care sa va aplaude, o sa va declare un poet national, multinational, aproape absolut. Dar, din punct de vedere estetic, asa cum mi-am dezvoltat argumentatia anterioara (si nu din unghiul de vedere al unui habotnic) ar trebui sa va fie clar ca NU aveti a face cu arta, NU aveti a face cu un simt al realitatii (asa cum pretindeti), NU aveti o cultura poetica (si tind sa cred ca nici un fel de alta cultura), NU sunteti autor (v-am demonstrat de ce mai sus).
Ma surprinde totusi ca nu constientizati, ca nu aveti proportia a ceea ce este, ca inca va mai gasiti scuze, ca aveti o incapatanare bizara de a parveni, de a nu fi ceea ce sunteti. Daca mi se permite, (si mi se permite) sunteti un om mutilata spiritual, anume: va lipseste o dimensiune culturala a fiintei, care daca veti anaiza istoric demerge din dimensiunea relioasa a fiintei. altfel spus, sunteti un om cazut din umanitate (cu sensul de Humanitas).
Cat despre abilitatile mele de comprehensiune...nu cred ca aveti fundamentul, capacitatea, capitatul de incredere necesar ca sa puteti exprima.
Al dumeneavoastra...Dragomir
Pe textul:
„Evoluție" de Gârda Petru Ioan
Pe textul:
„durerea din spatele cărnii" de Teodor Dume
aveti dreptate. prins fiind de sentimentul unui profund dezgust in ceea ce priveste textul dumneavoastra, am pierdut din vedere o argumentatie a celor spuse de mine. dar, multumita dumneavoastra, am sa revin pentru a elimina un eventual principiu al lui de gustibus (principiu pe care il enuntati in vederea textelor mele) care nu isi are locul intr-o interpretare rationala, si mai rau, pentru a trece de nivelul habotnic pe care mi-l acuzati. acestea fiind spuse...iata argumentarea.
Pronind de la ipoteza ca \"poemul\" domnului Gardea- \"Evolutie\" NU este o creatie originala,artistica si prin urmare valoroasa, fapt ce intra in raport de contradictie cu nazuintele \"autorului\" acestei scriei(vom vedea ulterior ca atasarea statutului de autor acestui domn este nepotrivita, ba chiar antinomica),se iveste necesitatea unei evaluari riguroase, care sa ne serveasca ca suport in afirmatiei de la care am pornit acest demers, anume- nevaliditatea poetica.
Ca atare, privind fragmentar cateva momente din ampla istorie a teoretizarii liricului, ne vom restrange la a invoca cateva concepte pe care le consideram a fi baza minimala a unei culturi cvazipoetice, cum ar fi: poesis la Aristotel, apoi de actiune si contemplare la Catullus (revolutionarul limbajului poetic in antichitatea latina), apoi la poezia ca gen al subiectivitatii la Hegel.Ca sa nu mai vorbim de Victor Hugo, Hugo Friedrich. Pentru a autohtoniza intr-o oarecare masura cadrul, ne vom opri si asupra lui Maiorescu care ne vorbeste despre autonomia esteticului, apoi asupra lui Marino si Coseriu- in privinta limbajului poetic.
Cu siguranta sunt mult mai multe repere pe care le-am omis cu buna stiinta din considerente pragmatice- spatiul, adecvarea la cadrul in care ne situam, precum si faptul ca largirea unui asemenea discurs nu face obiectul prezentului argument. Aceleasi considerente le avem in vedere si in ceea ce priveste deciziea de a nu da curs unei dezvoltari a teoriilor amintite. Le consideram ca stiute, iar de nu le anexam in bibliografie.
Asadar, o data trasat cadrul teoretic din unghiul caruia ne propunem a ne desfasura critica, putem trece la analiza efectiva a scriiturii (ne ferimi in al incadra in vreun gen estetic). Ne apare asadar ca evident faptul ca domnul Gardea este strain de orice viziune asupra limbii poetului, asupra ratiunii lui estetice. Spre exemplu, primul vers \"România azi renaște\"- ne situeaza in preajma anului 1848. Desi in fapt se vrea a fi o ironie, o bagatelizare a idealului national de la \'48, intrucat renasterea se face in ratiunea \"mondo cane\"...nu il face sa fie cu mai putin patetic-declamativ. Acest gen de ironie evidenta, flagranta, nu este departe de glumitele de gang, sau cele ale jucatorilor de sah din parc. Mai exact, nu are nici o relevanta gnomica, ca sa nu vorbim de una stilistic-lingvistica, caci atunci ne vom opri asupra cuvantului \"amaratii\" si \"pupa\" din versul 3, cum mirobolantul autor nu se dezice, si insereaza sintagma \"ling ciolane\" in ultimul vers, sintagma suprabrevetata, truistica, vulgara. Prin urmare, privit in ansamblu textul care se vrea inscris ca fiind o poezie, nu reuseste sa fie decat o epigrama de joasa calitate...daca nu cumva alaturarea conceptului de calitate este o lipsa de cuviinta, o impertinenta.
In ceea ce priveste ideea acestei scrajeliri, ea este una in spirit postmarxist, care nu face decat sa afirme marxisumul letargic din structura ontologica a acestui domn, care dupa cum am spus anterior nu poate fi un autor. Enuntam aceasta idee in ratiunea faptului ca statutul de autor se aplica unei forme, expresii autentice, inovatoare si nu unei creatii stereotipe, instinctuale asa cum ne spune Blaga, in critica pe care i-o face lui Bergson, cand dovedeste ca animalele NU pot fi creatoare de cultura,de inovator contrar celor enuntate de unii. Asa se intampla si cu textul de fata, el este o inscriptie a unei mentalitati colective...situata undeva nu departe de abilitatile omului cavernelor.
Concluzionand, o privire retrospectiva a celor dezbatute, lamureste incadrarea in cliseu si nu in creatie/cultura a obiectului pe care l-am fixat in ipoteza.
Cu speranta ca v-am deconstruit scuza invocata de dumneavoastra, privitoare la habotnicismul meu, va invit la o reevaluare. Si in plus, in arta nu este loc de toleranta, ci mai de graba de bunul simt, de buna masura (in sensul unei taxonomi axiologice valide), de o analiza rationala, fundamentata.
In final va invit sa luati parte la bunl simt si la buna masura. Are sa va ajute in apropierea de adevar, de creatie, si nu in ultimul rand va invit la o replica la replica precum si la lectura.
Cu sentimente de prietenie, Bogdan Dragomir
Pe textul:
„Evoluție" de Gârda Petru Ioan
Pe textul:
„Evoluție" de Gârda Petru Ioan
Pe textul:
„ei sunt înșiși" de Alexandru Dan-Alexandru
Pe textul:
„Albert versus Albert" de Albert Cătănuș
Pe textul:
„Albert versus Albert" de Albert Cătănuș
Pe textul:
„cheagul nopților" de Nicolae Popa
Pe textul:
„Conducta" de Cornel Ghica
Pe textul:
„hibernală de cluj" de Alexandru Ionescu
Pe textul:
„Poetul" de Burlacu Ioan
Pe textul:
„ El dansa în timp ce moartea îi mușca din vene" de Medve
De îmbunătățitPe textul:
„HuliGanea" de Mihai Miro
De îmbunătățitPe textul:
„deci.ești.beat" de emilian valeriu pal
Pe textul:
„Văzură" de Jianu Liviu-Florian
