ei sunt înșiși

(1.)
vestiar după ora de sport.
răzvan: dane, da tu nu te mai barbierești?

nu mă.

pentru că mă călugaresc.
îmi înființez mănăstirea mea satanistă.

păi cred că slujbele le facem duminică noaptea
uneori, la sărbătorile importante și ziua.

paștele?
paștele e ziua la doisprezece fix.
poți sa vii și tu dacă vrei.

nimic. doar să ai în mână o lumânare pe care noi ți-o aprindem în capătul de jos.(*)

nu. nu te îngrijora.
cu timpul, vei învăța să mânuiești și tu întunericul.
nu vei mai avea nevoie de flacără atunci.

da, sigur că practicăm și exorcizări.
scoatem duhul sfânt din oameni.

de îmbrăcat, ne îmbrăcăm lejer, negru sau alb, în funcție de căsătorie sau înmormântare.

sigur că poți sta mai mult. primim credincioși în gazdă pe aproape nimic.

a, vrei sa te calugărești și tu?

se complică lucrurile.
ești poet?

atunci poți veni.











~sfârșit pentru raul și pentru cititorul care a gustat~











2.(explicațiile)

pentru că poeții nu au nimic de umplut sau reumplut.
(ei sunt lipiți exteriorului lor:
dacă încerci să-i golești le iei și pereții.)

______________________________________________
(* //= alterarea) sau flacără(, iar noi iți aprindem o lumânare în vârful ei.
s-ar putea ca lumânarea să-ți topească văpaia și să-ți curgă lumină pe mână.
te va frige un pic. dar prin credință trece. //mai grav e dacă îți cade pe blugi.)