Bianca Goean

\"Trebuie să arunc o privire de lut
Între semințele primăverii
Căci vara asta netoată
A uitat să-și citească prefața\" mi se pare ca ai prins superb ruptura dintre primavara si vara, asa cum sunt ele, in aparenta interdependente... sau, cel putin, asta mi-ai trezit mie in suflet!

\"Fii un punct.

As putea sa spun,
sau..
sa gravitez incet,
in tine,

ori
sa ma strivesc
incet,
de mine\"

ai un punct
in care sa mori?

Nu doresc nici eu a intra intr-o polemica pe teme atat de profunde intr-un spatiu atat de neadecvat, cu un timp atat de limitat. As dori doar sa-ti atrag atentia, Florin, ca, daca ai un asemenea curaj (si nu ma refer decat la cel de natura literar-filozofica) sa te iei cu Dumnezeu la harta, sa o faci din cunostinta de cauza. Argumentel aduse de tine in sprijinul ideilor avansate denota o cunoastere a dogmelor crestinismului la nivelul genunchiului broastei, iertata sa-mi fie expresia. Este cel putin de prsot gust, ca sa nu mai vorbim despre imoralitate, sa te apuci sa combati o dogma fara sa cunosti la perfectie ce sustine ea.
Nu am sa-ti servesc eu aici de profesor, nu as fi in stare, dar si eu stiu suficiente ca sa iti spun sa mai citesti, inainte de a scrie...

Mie imi suna Craciunul in versul \"in ieslea lumii palpaie lumina\"... aici ar trebui sa se nasca Hristos, lumina lumii, nu? in ieslea sufletelor noastre...
frumoasa marturie!

mi se pare ca totul se intampla pentru ultimele doua versuri. sau,. cel putin, asta simt eu in poezia ta. superba!

da, am inteles de copilul din noi, dar eu ma gandeam ca tocmai de aceea esti copil: nu vezi limitele ;-)
inca o data, superba.

O citesc si recitesc: nu imi ajunge (in sensul de a nu ma satura). dar... (dar!), desi imi place, de ce \"colivie\"? nu sunt ei cei mai liberi? fie ea si de cale lactee