Berceanu Gabriel-Codrut

fără tine aș uita repede toate culorile lumii. fluierând în negru copleșitor, aș chema lăutarii la porțile cerului s-ar rupe de beri ușa frigiderului aș prețui libertatea ca un naiv

Mai am in cap doar poza galbena din \'40 In care pareai detasata de fapte reprobabile si de istorie Ca o tarfa trecuta prin paturi umile de sergenti Catre altarul unui general imbacsit cu comenzi

Romanica, fetita din beci Erai mica si te-a siluit cumatrul cazac. Adevarul e ca prea il ademeneai de sub ie cu rotunjimile tale, ca ai vrut

as fi putut sa iau pastila la timp sa mananc sanatos sa beau mai putin sa termin cartea lui pablo neruda sa vindec oamenii cu poeziile mele sau sa ii angajez sa nu pariez in patimile lui

Motto -“…Și mă gândesc că suntem două ninsori, de-o parte și de alta a aceluiași munte, ca două mâini de creștin în rugăciune, iar între ele sfântul duh, care nu se vede, dar

A venit mai intai o caleasca din lemn de mahon In care o rusoaica rotunda si galesa de dor si de votca Cernea in samovar intamplari de departe... A venit Dumnezeu intr-o joi si s-a lovit de

ce să mă fac fără tine gimel a închis definitiv la \"cățeaua leșinată\" soarele e lat ca noi dimineața și vin văduve-n zori să îl adune la tămâiat ce să mă fac dacă îngerul cere pahare și

Pai cum sa nu vina ea, aviara de gripa, tocmai aici, in patria gainariilor incrustate in sange? Cum sa nu bata din aripi cocosul bolnav pe mal dambovitean, sa nu se viruseze trufasa gaina cand unii

Singura dată când am fost liber a fost în preajma cailor. Pentru că semeția stăpânului nu se aprinde decât în ochii neputincioși ai robului său. Pentru că în chinga de fier și-n zăbala nătângă ei

Ai devenit ceva ce nu-ți mai semăn Ceva între ferigă și delfini Ești înțeles cu toate să te-acoperi La rădăcina florilor de crini Te faci iar început –

într-o bună zi am să fiu rău. tusea mea veche – tropot sălbatic, meschin de cal negru desperecheat printre mall-uri pierdut muribund hohotind în alcooluri tusea mea ca desfacerea sticlei de

putea sa te cheme lolita (aveai ceva de nabokov in mana) la fel cum putea sa te cheme cineva din bloc sa nu vezi cum ma calca masinile rand pe rand ca o familie risipita de ursi pe cel sortit

Spune-mi ce faci acasa mama cand vine primavara asta Si prohodesc lumini ciresii si n-ai nici bani de lumanari Eu bat orase inventate precum isi bate trist nevasta Gondolierul complexat ca nu