M-am gandit

M-am gandit sa ne scriem unii altora. Nu mi-a placut niciodata messenger-ul. E admirabila ideea sa scriem pe-aici si pe colo pandind comment-uri. Dar pentru mine nu e parca ce vreau. As fi vrut sa ne scriem ca la 1800, dar postasii lumii sunt de cele mai multe ori betzivi iar timpul ne preseaza. M-am gandit sa ne scriem unii altora. Dar nu la ocazii si nici alandala. Sa facem un pseudo-jurnal colectiv din scrisori. Hai sa fim cativa si sa ne scriem. Sa asteptam scrisori si fim nerabdatori sa raspundem. Eu cred ca singuratatea e plaga dintai a scriiturilor noastre. Scriem singuri despre noi cei singuri, singuri asteptand sa ne regasim singuri. De ce sa sa nu NE scriem altora, sa nu incercam o personalizare, o identificare, o imbratisare macar? Sa mai imi spui ce te doare chiar daca nu-ti stiu nici carnea nici visele. Sa-ti mai spun ca m-a durut la fel. Nu vindeca durerea, dar nici nu te imbolnaveste :) Eu nu cred in intelepti singuratici....la ce bun daca scrisul nu face trist sau bland macar pe unul? Mi-a venit o idee si atat. Mi-as dori sa incepem. Daca nu m-am gandit inca o data doar aiurea, hai sa ne inscriem daca vrem sa ne scriem :) intrigatdetot@yahoo.com