ce străin respir, ce senin auzi

Motto -“…Și mă gândesc că suntem două ninsori, de-o parte și de alta a aceluiași munte, ca două mâini de creștin în rugăciune, iar între ele sfântul duh, care nu se vede, dar fără de care ar fi doar două palme și noi doar două ninsori…”

fragment dintr-o scrisoare găsită în ploaie

Ce străin respir ce senin auzi

Carnea vălurită norii o încearcă

Două iuți ninsori pe un munte stând

Unul înspre deci altul înspre parcă

Doar aici deasupra ne ferim de pripă

Cerul meu e gheară cerul tău e blând

Două iuți ninsori pe un munte stând

Unul a troiene altul a risipă

Văile scufundă starea noastră clară

Văzul ni se rupe scurt în semeții

Și dacă din milă te-ai porni să vii

Albul meu ar fi negrul tău de seară

Ce potrivnic fel spintecat de-a valma

Ce hazard netrebnic - fostele cărări

Stăvilim cu firea nebunii de mări

Munții să păstreze harta urii – palma

Cu un fel de spaimă astupăm văzduhul

Numele se pierde cifrele se scad

Îngeri decadenți cu bilet de iad

Sfârtecăm hulpavi celuilalt tot duhul

Fără să mă vezi bănuiesc hotare

Culmile te-ndeamnă să le crezi și tu

Și ne-am nins atât cât pentru mirare

Nici de-ajuns de da, nici atât de nu

Dumnezeu sărac a plecat de-a lungul

Munților să verse fierea de un veac

Ce senină cauți ce albastru tac

Dreptul dă să urce, îngenunche stângul

Nu se cad minuni, plânsul nu se plânge

Stăviliți de brazi în plecări etanșe

Ne rugăm în cețuri pentru ce-ar mai fi

Pentru izbucnirea blândei avalanșe

Doar așa prin vifor ce ești tu mai poate

Să-ntâlnească urma simplă ce-am rămas

Două limbi stinghere în același ceas

Ne-ntâlnim o clipă să trăim o moarte